BE YOURSELF ALL THE WAY

Toamna. Vant intunecat in suflete nebuloasa de vara, uitare,trecut. Toamna. sfarsit intr-un sfarsit, iluzie,vara, frig,soare mort. Toamna. moarte plictisita, vid,pierdere,vara, letargie,crima. Toamna. nevinovatii intemnitati, suras,lacrima,vara, mare inghetata,dor infinit. Toamna. plaje indecente,vara, saruturi spalate,sapun, prabusire,nimic. Toamna.

-Ucide-ma!Ucide-ma,te rog!cu ochii mari,nasul tremurand si buzele ce freamata ea isi cauta sfarsitul. -Nu as face asta niciodata!Mai bine ma predau!el ii raspunde nervos,infricosat,fara ca macar sa conceapa ceea ce ea ii cere. -Atunci as muri.Daca ma impusti acum iti va ramana amintirea mea. -Nu am nevoie de-o amintire!Am nevoie de tine.Te am pe tine.Razboiul asta nu va continua la nesfarsit! -NU intelegi?Odata ce lupta se va termina eu voi pleca,va trebui sa plec. -Adica nu ai ramane cu mine?o intreaba surprins si terifiat. -Unde?Pe un camp al mortii?Sau in tara ta?Nu,nu as putea sa traiesc pe pamantul care mi-a furat totul. -Dar ma ai pe mine.Ti-a furat ce ai avut,insa ti-a dat altceva in schimb. -Nu poti egala tot ce am avut!Nu vei putea niciodata sa acoperi golul lasat in mine de ai tai.Niciodata,intelegi?tipa,in incercarea de a il enerva,ca dintr-un acces de furie sa o ucida,desi el este intreg universul ei. -Ah,minti,minti cu nerusinare!dar sufletul lui e sfasiat,indoiala si-a fa...

Ramane o pata pe camasa de noapte ce poarta amintirea atator vise... Sufletul se leapada de mine,cazand cuminte pe o camasa, Lumea se rupe in cuvinte si visele se intruchipeaza in cosmaruri. Niciodata,golul nu a fost mai gol! Radacini cu seva in vene incearca disperate sa se sinucida, Fara de suflet,fara de fiinta,fara de sentiment le privesc, Doar una moare si sangerez... Un cheag paraseste oftand vena mea Chiar si sangele pleaca. Plaga sufletului meu infecta se destinde, Mananca ficat,intestine si inima. Nimic deosebit la exterior, Doar ochii goi,fara de lumina,buzele inchise fara de suflu si obrajii cazuti in barbie. Am ramas,da am ramas,in viata... Un corp fara de suflet.

Ploile vorbesc despre tine, Te cauta tremurat,in nestire... Le privesc,speriate si ma regasesc intr-o lacrima ramasa, Mi-e dor de tine,ai murit. Fuioare de nori se leagana plangand, Ganduri nebune se uita in urma, Recompun un sarut,si-o imbratisare din flori de vant, Imi lipsesc atingerile tale,ai murit. Rupte din ceruri,rauri stravezii se ingana pe langa al tau trup, Timp bolnav,petrecut prin strangeri tot mai slabe,tot mai duioase, Te frangi. Te frangeai imbratisandu-ma,mureai si eu ramaneam fara tine, Iti simt oboseala clipa de clipa,ai murit. Iubeai:marea,vantul,soarele,florile,pestii,nisipul,luna si pe mine, Printre atatea lucruri dulci m-ai strecurat si pe mine... Inainte de tot,mai devreme de declin,hoinaream pe plaje pustii, Ma aruncai in mare,ma mangaiai cu o bucatica de soare,imi adaugai o floare in par,ma invatai sa innot ca pestii,ma murdareai de nisip si-mi oglindeai chipul in luna, Si toate s-au stins,treptat,incet,printr-un ritual de sfarsit de tine,ai murit. Dansau scoi...

Poate ca ma reintregesc in vise.O noapte e un chin sau o placere slaba.Un sarut,o mangaiere si cateva imbratisari furate in vis pretuiesc mai mult decat adevarul.As vrea sa raman intr-un vis frumos si nimic sa nu se schimbe in acel vis.As iubi monotonia.Nu mi-ar fi catusi de putin dor de realitate.Visul acela mirific,visul acela pasional si plin de iubire.Un vis in care la sfarsit lucrurile bune s-au destramat...

NU stiam azi dimineata ce ma doare.Pierdusem oarecum notiunea timpului,dar niciodata nu aveam sa o mai pierd ca atunci.Atunci cand timpul era doar o iluzie.Mii de vise colorate,parfumate cu iubire,sincere,tinere se jucau in parul meu,in sufletul meu acum o vara.Era ziua pe care o doream atat de mult,cu tine.Ziua care a venit ca sa ma distruga.Aripi frante in ziua aceea,tu plecat...

Am plecat pe-o raza de soare.. O magica ploaie cautam,un cer distrus si o mare, Nu aveai carare si m-am afundat prin fire lungi si dese, Intr-o seara sufletul meu ti-a mangaiat fruntea... Si apoi,a rasarit un soare in miazazi si o frantura din mine te-a gadilat pe la urechi.. Mi-era dor,atat de dor de tine,sa te caut prin paduri infinite... O noapte doar si ochii tai ar fi fost ai mei!Ai mei! Doar ca pe auriul vechi si scoartele batrane... Un rau de ruine,vesnice amintiri! S-a ridicat raul si doua secunde a durat pana sa fie furtuna... Tornada fierbinte! Nu ti-am mai ajuns ochii,draga... M-ai expulzat,prea tare-ti murdarisem parul... Ai facut un dus si iata-ma,am murit.

Traiesc o amintire.E un vis urat,nu a ajuns inca sa fie cosmar,insa e atat de trist.Vara asta,vara in a carei zi traiesc acum e o simpla iluzie,o negare proasta a ce a fost.Nu sunt doar eu care simt astfel.Stiu multa lume.Doar ca pe mine ma doare.Pentru ca mi-e dor de ce a fost,chiar si de durere.As vrea atat de mult sa ma intalnesc din nou cu acea vara,vara trecuta...

E atat de trist cand nu e nici soare,nici furtuna.E trist,de parca natura s-a saturat sa lupte si a ajuns la un compromis.Dar e o intelegere nedreapta pentru mine.E trist fiindca nu e pic de sentiment in jur.Totul e fad,gol,lipsit de orice.O lume in care lumea nu are ce cauta.O lume doar a mortii.E trist pentru ca stiu ca soarele nu e mort si ma mai poate vreodata mangaia,doar ca nu stiu cand va fi acel vreodata.E trist deoarece in sufletul meu furtuna e potolita,la fel si afara si vreau sa mai vina candva,insa cand va fi acel candva nu am idee. Doar ca azi,azi e furtuna.Azi norii se aduna si lupta cu fulgerele,tunetele si cerul.Astazi lumea mai are o sansa.Azi,eu,mai ucid o zi.Azi,lumea nu e compromis facut de natura...

Unde sunt?Unde esti?Ce se intampla? Ochii incetosati,cu gene prinse,umbriti de cearcane adanci de veacuri si irigati de ramuri ale existentei exprimate prin vase de sange privesc speriati in jur.Doar doua scaune,un tablou ce sta sa cada si un dulap mic,de marimea unui sertar e tot ce le este dat sa vada.Nimic mai mult si cu siguranta nimic mai putin.Trista,o mana se ridica spre parul lung lipit de obrajii palizi,dar tineri.Picioarele lungi si subtiri se incruciseaza speriate de goliciunea din jur sau poate terifiate la gandul goliciunii dinlauntru,din sufletul ei.Fiecare particica din corp comunica cu sufletul.Nici un geam,nici o crapatura,nici un bec.Pustiu,dar se poate si mai pustiu de atat.Nimic din ea nu simte nevoia sa se ridice,sa fuga,sa scape.Nimic din ea nu simte lipsa lucrurilor dinafara.E inca noapte.Sau asa se pare.E intuneric.Mereu va fi intuneric.Asa ca doarme,viseaza,sufera. Ma doare peste tot.Ma dor mainile umplute de vanatai,ma dor picioarele pline cu bataturi,fata...

A fost ultima incercare,ultima suflare,ultima respiratie sacadata inainte de somn.A fost prima si ultima senzatie iluzorie de iubire.Si i-am dat mana,da,am intins mana unei iluzii,unei dureri noi.Rezervele mele de durere sunt terminate de mult,am nevoie de mai multa.Esti cine esti.Nu te cunosc deloc.Si asta nu ma doare.Nu ma doare nimic ce are legatura cu tine,nu ma gandesc mereu la tine,nu sunt disperata.Sunt mica.Mult prea mica in ochii celorlalti.Mult prea mica in ochii unor oameni de care oricat de mult as vrea sa ma desprind nu pot.Sunt unii oameni la care tin,ca de iubit e greu.Si nu stiu daca ai intelege.Imi aud teama pulsand in ochi,caci acolo s-a adapostit.Si,sincer sunt gata de orice doar ca mi-e teama.Am crescut prea repede.Nu era nevoie.Nu era necesar sa sufar atat pentru niste ani ce vor veni,candva.Dar asa s-a intamplat.Sunt bulversata,prea bulversata ca sa-mi mai exprim opinia in legatura cu ceva sau cineva.Prea ametita ca sa-ti mai vorbesc,ca sa mai incerc sa te inteleg...

-Stii,vreau sa plec. -Ma duc sa fac bagajele. -Nu,nu am nevoie de bagaje. -Atunci,sa mergem. -Tocmai asta e problema... -Nu poti sa pleci? -Nu.Adica pot sa plec,cred... -Si ce te impiedica? -Tu. -Dar,eu am spus "sa mergem". -Ti-am zis ca aici ceva nu e bine. -Nu mi-ai spus ce. -Ba da,tu. -Nu putem pleca acum? -Daca ne straduim,pot. -Nu te mai inteleg.De ce nu o luam din loc acum? -Mi-e atat de greu sa-ti spun ca... -Ai ramas fara bani?Doar stii ca nu e asta o problema. -Nu.Si oricum noi nu am depins niciodata de bani. -Esti in ACEA perioada? -Vreau sa plec fara tine! Clipeste,zambeste,ma ia de mana si se uita in ochii mei.Stiu ca nu vrea sa ma impiedice,nu a vrut niciodata.Doar ca are nevoie de mine.Ma uit in ochii lui verzi,visatori si mai mereu goi.Dar nu pot.Nu pot sa mai raman. -Nu-ti cer sa intelegi.Trebuie sa plec.De tot. Imi strange usor,foarte usor mana si privirea-i ramane neschimbata.E o stana de piatra,o stana de piatra pe care nu vreau s-o parasesc.Insa,trebuie....