Te caut...

glitter-graphics.com
Clipele in care ei doi erau impreuna au fugit.Momentele in care el o tinea de mana s-au sfaramat sub picioarele ei.Ea a plecat.El a ramas.Si poate ca nici unul nu ar fi trebuit sa renunte.Poate ca nu ar fi trebuit sa se intalneasca vreodata.De ea nu are sens sa mai vorbim,s-a pierdut pe sine,pe el si dragostea ce le impletea sufletele.El,a realizat,a inteles pierderea ei,moartea dragostei ei,dar nu a conceput asa ceva.Ea a mers mai departe,a inaintat in "viata",fara sa-i pese.Doar uneori,in miez de noapte,se mai trezeste intr-un tipat ,dar,se minte,spunand"A fost doar un baiat."Cosmarurile ei,tot mai rare,sunt ramasitele a ce a fost ea.El,insa,el a ramas acelasi.El,inca o mai asteapta dimineata de dimineata la cofetarie.El,inca ii mai cumpara prajitura preferata cu frisca si sticla de cola.In fiecare dimineata,de doi ani.Si mereu,prajitura si sucul destinate ei,raman neatinse,acolo.El,isi ia o prajitura cu ciocolata.Dar rareori o mananca.Ii e dor ca ea sa-l hraneasca si sa-l murdareasca de ciocolata pe la colturi.Ea nu stie ca a facut asa ceva vreodata.Si apoi,el,pleaca de la cofetarie.Se intoarce la banca pe care au scris amintiri in lemn.Banca pe care el statea cu ea.Unde,ea ,isi sprijinea capul de umarul lui,unde isi lasa capul in poala lui si el o mangaia dragastos,aproape parinteste.Ei nu ii mai plac gesturile astea de alint.El,insa,inca mai sta pe banca si mangaie aerul.Dupa aceea,isi scoate mp3-ul din buzunar,il porneste,asculta aceleasi melodii pe care le asculta cu ea si isi lasa pasii sa-l poarte oriunde,asa cum se lasau purtati impreuna.Ea,prefera sa stea in fata calculatorului,pierzandu-se de frumusetea naturii.Si dupa ce cerul se va fi intunecat,el isi va intoarce pasii,se va indrepta spre gara unde o ducea pe ea.Si va astepta acolo microbuzul.Va imbratisa si va saruta aerul cand masina va sosi si apoi va lasa sa-i scape un oftat.Dar nicicand nu a spus,nu spune si nu va soune"s-a terminat."pentru ca el inca mai spera.Nu stie ca ea e pierduta,e moarta,a mai ramas doar amintirea a ce a fost.
El,va continua la nesfarsit sa o astepte,sa retraiasca clipele de iubire in doi,singur acum.

Vreau sa sterg o vara.

glitter-graphics.com

Ma gandeam azi ca sunt multe lucruri de care nu sunt multumita.Nu am putut niciodata intelege faptul ca nu am talent muzical.Asta e lipsa ce ma macina cel mai tare pentru ca iubesc muzica,ador muzica.Doar pe ritmurile ei ma pierd,doar cu ea visez,doar ea ma ridica atunci cand am fost doborata,doar ea imi sporeste durerea,doar ea imi reinvie speranta.Si de aceea mi se pare nedrept ca nu pot sa cant si sa incant.Asadar,cred,ca fiecare este inzestrat cu anumite talente si la un moment dat,orisicine,ajuns la cunostinta calitatilor si defectelor sale,regreta ceva,doreste ceva ce nu are.Eu as vrea sa pot sa cant,as vrea ca vocea mea sa rasune peste munti si vai si ecoul ei sa se intoarca la mine.Sunt indragostita!Sunt nebuneste indragostita de muzica!Si pot doar sa o ascult.
Pana la urma,trebuie sa ma multumesc cu ceea ce am?!Nu stiu!Cum am mai spus,am nevoie de un moment de singuratate,pe care inca,nu l-am castigat.Oare chiar nu merit sa fiu singura pentru o clipa?
Si intr-o sfortare supraomeneasca de a ignora tot ceea ce nu imi convine,am realizat ca oricat de mult mi-as dori sa ma schimb,e imposibil.Ca desi vreau sa fiu fata aceea diafana si timida,fata din umbra,nu pot.Tanjesc prea mult la a fi in centrul atentiei ca sa ma ascund.De dupa o perdea nu as mai fi eu.Si nu ar fi prima data cand ma pierd de mine.M-am mai pierdut de multe ori,uneori a fost greu,alteori nici nu am sesizat lipsa mea din mine.
Si oricat de mult as vrea sa simt Craciunul,sa simt prietenia in jur,sa simt bucuria,dragostea si tremurul,mi-e prea greu.Si fortat nu voi reusi nicicand.
De aceea,inca o data spun ca mi-e dor.Mi-e dor de copilarie.Si sentimentul meu de iubire cereasca fata de vara trecuta se transforma intr-un sentiment de ura puternica si dezgust.Nu stiu de ce.Cred ca ea,vara trecuta,e cea care m-a schimbat.Si nu in bine.De aceea o urasc.De aceea imi doresc sa nu fi ajuns sa o traiesc,sa fi trecut peste,sa fi fost eu,aceeasi ca inainte.Sa nu fi fost nevoita sa ma lepad de mine si de principiile,dorintele si visele mele.Am gresit.Am facut mii de greseli.Si imi pare rau.
Poate,ca intr-o zi,candva voi primi momentul meu de singuratate sau si mai mult,mi se va da un burete,cu care sa sterg vara trecuta.

Acesta a fost visul.

glitter-graphics.com
Lumina se stinge usor.Ea poarta o rochie lunga rosie pentru somn.Clipele zboara,timpul e prea pretios.Dar,ea,pentru ea,e timpul sa se cufunde in reverie.Oricat ar vrea ca totul sa fie real,prefera sa se minta singura decat sa infrunte realitatea.Se opreste-n fata oglinzii,isi desface cozile si isi piaptana parul saten,inchis.Si varsa o lacrima.Un val de raceala o cuprinde si nu poate suporta,pur si simplu nu are sens.Stie ca nu va veni.
Fuge in pat.Se ascunde de tot ce inseamna lume,chiar si de ea,mai ales de ea si plange.Lacrimile ei se elibereaza in ideea de a ferici tot ceea ce pentru ea a insemnat azi.
Dar in seara asta,somnul intarzie sa o viziteze,pleoapele se impotrivesc a i se inchide.Gandurile se ordoneaza intr-un raft imens si se deruleaza incet,pe rand.E linistita.Si asta e ciudat.Se ridica din pat.Se intoare la oglinda si isi priveste chipul:o noua lacrima i se prelinge pe obraz.Deschide usa si iese.Are nevoie de aer,are nevoie de real pentru a se cufunda in imaginar.Incalta o pereche de cizme si isi indreapta pasii spre poarta.Nu vrea sa iasa,pur si simplu trebuie sa se miste.Si acolo il intalneste pe el.Cel care i-a aparut atata timp in vise,cel la care nici mcar sa viseze nu mai putea,era convinsa de imposibilitatea existentei sale.Dar nu se poate abtine:ii sare in brate.Ii atinge parul,ochii,nasul,gura,mana,ii simte imbratisarea:e el.Si ii zareste zambetul,zambetul acela siret dar dulce,zambetul acela pe care il iubeste.Nu e loc de cuvinte.El o tine strans la piept,ii indreapta pasii inapoi spre casa.O descalta.Pentru ea ,el,e totul:doar pe el il vede.Nu ii pasa de nimic altceva.Nu clipeste,nu inceteaza sa-i aduleze chipul.O baga in pat ,ii ia mana intre ale lui si se aseaza langa ea.O strange cu patima in brate.Ii saruta obrazul si fruntea si dorm impreuna.
Acesta a fost visul.

glitter-graphics.com

Doi copii.

Merg pe strada ninsa si visez.Ah,visez la caldura din casa,la mirosul de portocale si prajituri.Si afara ninge.E perfect.Ei bine,ceva lipseste.Dar,a lipsit mereu,trebuie uitat,ignorat.
Intru intr-un magazin.Ies cu doua sacosi pline,ticsite cu bunatati.
Si cobor pe....scari....Oups,am uitat de gheata.Aterizez drept in ...fund!Grav,cam doare si sincer nici nu am chef sa ma ridic.Si apoi,apari tu.
-Pot sa stau langa tine?
-Cred ca poti.....vrei sa iti spun cum am ajuns aici?Pai te urci pe scari si apoi aluneci si ajungi aici.

glitter-graphics.com
-Da,cred ca am sa aleg calea scurta.
-Cum vrei.
Si se aseza langa mine.Are si el doua sacosi,tot pline.
-Si faci cumparaturi?
-Pai,cam da.Sincer abia astept sa ajung la caldura acasa.
-Mda,asa zici dar nu dai semne ca ai vrea sa te ridici....
Rad.
-Da,e cam bine aici,parca nu e asa de frig.Nu stiu,iubesc iarna.
-Si mie imi place.Dar zapada de sub mine a cam inceput sa se dezghete si se dezgheata pe pantalonii mei...
-Acum ca zici,am aceeasi problema.Cred ca trebuie sa plec....
Se ridica,imi intinde o mana si ma ajuta sa ma ridic.
-Mersi.
-Cu placere.Sa ai un Craciun fericit!
-Sigur o sa am.A inceput deja.Si tu!
-Da....poate ne mai intalnim...pe scari....si poate vei alege si tu calea scurta...
-Hey,eu nu am aterizat greu aici.
-Da,cred ca ai dreptate.
-Bine...pa!
-Pa!
Si doua drumuri se despart.El,alege o cale.Ea,alege alta cale.Si pentru ei nu exista o rascruce la care sa se intalneasca.


glitter-graphics.com
Si atunci,ea,trezita din reverie,il vede pe cel c
are mult prea mult timp i-a ros sufletul.Nu simte nimic.Nici macar un impuls.E pur si simplu indiferenta.Si el o saluta.Ea ii raspunde.Il intreaba ce face,vrea sa treaca mai departe,nu are chef de el.Insa,el,o ia de mana,o roaga sa-l insoteasca.Ea nu il poate refuza,a suferit prea mult ca sa nu clarifice acum lucrurile.Asa ca il urmeaza.

El,nu o duce pe scari.El ii ofera un loc pe o banca.


glitter-graphics.com

Si se aseaza unul langa altul.Nu e loc pentru cuvinte.Pur si simplu o imbratiseaza si totusi ea inca nu simte nimic.El realizeaza si atunci recurge la ultima metoda:ii apasa puternic pe buzele-i uscate si chiar si asa,ea nu are nici o tresarie.De aceea,ea,isi ridica ochii mari ,il priveste adanc in ochi,il prinde de mana,iar,apoi,ii da drumul si pleaca.Pe acelasi drum.Un drum unde pe el nu il va mai intalni niciodata.
Acum stie:nu l-a iubit.A iubit ideea de a il iubi.


glitter-graphics.com


glitter-graphics.com

Un loc in care ninge.

glitter-graphics.com


Vezi,ninge.A inceput sa ninga usor,timid,feeric.Ninge de cateva ceasuri si ciudat,ninsoarea a alungat viforul si gerul napraznic.Acum e liniste si calm.Nu stiu cat va dura aceasta stare,avand in vedere ca s-a instalat destul de devreme anul acesta.E spiritul Craciunului(ca sa intelegeti despre ce vorbesc).Uneori,rareori,in ultimul timp,starea asta de relaxare toatala,de implinire sufleteasca dureaza pana dupa Anul Nou.In ultimul timp,insa,se pierde pe drumul spre Noul An si odata ce ceasul bate de ora 12 ea dispare.Si cu ea dispare si ordinea din mine,cu ea se pierde si fericirea,dragostea si visul.Revine realitatea si o puternica dorinta imposibil de a o infrana sa plang.Dar nu vreau sa ma gandesc la asta acum,nu trebuie sa ma gandesc la asta.In clipa asta ninge si e frumos.Si inca ceva,negrul s-a acoperit doar cu alb,nu pot sa ma mint si sa te mint,spunandu-ti ca nu mai exista.Va exista mereu,din pacate.Dar acum totul e putin mai frumos,cine stie poate o sa-ti arat o poza noua.
Si acum,ca sa nu ma criticati pentru ca v-am inselat spunandu-va ca ninge,adevarul este ca doar in sufletul meu e ninsoare.Doar acolo ninge cu fulgi mari,umezi si dulci.
Mai lipseste sa ninga si afara,insa,daca te grabesti sau pur si simplu vrei un suflet alb,poti sa patrunzi in sufletul meu si acolo vei gasi ninsoare.

Fly away

glitter-graphics.com
Stii,am uitat.Nu,nu am uitat,nicicand nu voi uita,dar crede-ma ca am iertat.Din nou si din nou.Mereu iert,crede-ma.Dar tu stii asta,deja.Mi-e frica de un singur lucru:de vara viitoare.De tine si mai ales de mine vara viitoare.Ma infioara sufletul meu.Sufletul care tanjeste la vara viitoare si la noi impreuna,vara viitoare.A si mai stii ceva,nu mai sunt geloasa.Nu mai sunt geloasa aceea ordinara,nesimtita fata de mine insami,nu mai ca inca ma doare.Si ma doare rau.Mi-e oarecum imposibil sa patrund mai departe.Vreau ca povestea noastra sa se incheie aici.Te rog,fa-o sa se incheie aici.Nu voi pune punct si voi merge mai departe,cel putin nu pana la vara.Voi pune punct si virgula si voi lasa relatia suspendata.Bine,stiu,tu ai crezut ca totul s-a terminat atunci cand ai plecat.Si mai stiu si ca ti-a parut rau,dar ai trecut usor peste.Nu si eu.
Mai stii ceva?Ai fost prima mea iubire.Si esti.Prima adevarata.Prima in care am crezut amandoi:tu si eu.Dar tu ai pierdut firul protectiei,ai scapat din brate imbratisarea mea,te-ai spalat pe maini si ai indepartat atingerea mainii mele si apoi ai uitat.Nu si eu.Dar,maine totul se va schimba.Totul se va schimba in sufletul meu.Voi readuce rozul,fericirea si te voi ascunde mai jos,dedesubt.Asa ca pana la vara :pa.

Da-mi un deget ca sa-ti iau toata mana.

glitter-graphics.com
Nu e deajuns o clipa de fericire.Nu a fost niciodata de ajuns.Nu te poti satura cu o privire.Nici macar o imbratisare sau chiar un sarut nu mai pot reda iubirea.Si cel mai rau este ca tu o vrei inapoi dar ea nu se intoarce si el e prea ocupat ca sa-ti confere timp.Ti-am spus nu poti avea o relatie amiabila cu timpul,nu puteti fi prieteni.El e viclean si nesimtit.Tu esti profitoare si vrei sa iubesti.Undeva,insa,s-ar putea sa ajungeti la un compromis.Un minut cu el,in schimbul a zece ani de timp.Schimbul merita orice sacrificiu.Dar dezamagire ce survine odata cu intoarcerea la real poate devasta un suflet prea slab.Si puterea de a trece peste nu exista.Caci nu exista trecere.Poti ramane intr-o stare de letargie,dar la ce bun?Stiu,mi-ai spus,ai ajuns sa lasi timpul sa curga pe langa tine,credeai ca asa te vei linisti,dar nu.La ce bun sa traiesti?Nu iti pot raspunde la intrebarea asta.Stii,la un moment dat e posibil ca timpul sa se imblanzeasca si sa-ti dea un an sau doi de nebunie,in care sa crezi ca dragostea e tot ce ai.Si nu vai fi asa.Bine,ca sa iti ofer o explicatie:taci.Nu are sens sa te revolti.