Capitolul 18.Si iar impreuna...pana cand?
Zile pierdute,seri duse la nesfarsit si somn putin ,lipsit de vise.Numai este nimic care sa ma faca sa traiesc,sa simt.Simpla ignoranta dusa la paroxism.Mi-e dor de o imbratisare calda,de o atingere dulce si de un vis frumos,orice vis,doar frumos sa fie. Un dulap intr-un colt de camera,cu usile deschise din cauza cantitatii prea mari de haine stocata in el.Doua geamuri mari,despartite doar de un copac inalt ce pare a fi un nas intre doi ochi.O masuta si doua scaunele intr-un colt si covor verde.Asta e,asta nu cumva e camera mea?Mai arunc o privire prin jur,da:ferestrele mele imense,ficusul pus de mama la mine in camera pe care nu-l suport,dulapul meu ticsit de haine,Marius,masuta si scaunelele,covorul meu verde.Totul e asa cum trebuie sa fie.Mi-e cald,mi-e atat de cald de parca ard.Si ma doare ceva,nu stiu ce exact,e ca o gaura ce arde la colturi,nu reusesc sa-mi dau seama ce e...ah e sufletul meu!Mi-am recapatat sufletul si...durerea!Acum mi-e foarte frig,nu stiu ce se intampla cu s...