Ai murit.

Ploile vorbesc despre tine,
Te cauta tremurat,in nestire...
Le privesc,speriate si ma regasesc intr-o lacrima ramasa,
Mi-e dor de tine,ai murit.

Fuioare de nori se leagana plangand,
Ganduri nebune se uita in urma,
Recompun un sarut,si-o imbratisare din flori de vant,
Imi lipsesc atingerile tale,ai murit.

Rupte din ceruri,rauri stravezii se ingana pe langa al tau trup,
Timp bolnav,petrecut prin strangeri tot mai slabe,tot mai duioase,
Te frangi.
Te frangeai imbratisandu-ma,mureai si eu ramaneam fara tine,
Iti simt oboseala clipa de clipa,ai murit.

Iubeai:marea,vantul,soarele,florile,pestii,nisipul,luna si pe mine,
Printre atatea lucruri dulci m-ai strecurat si pe mine...
Inainte de tot,mai devreme de declin,hoinaream pe plaje pustii,
Ma aruncai in mare,ma mangaiai cu o bucatica de soare,imi adaugai o floare in par,ma invatai sa innot ca pestii,ma murdareai de nisip si-mi oglindeai chipul in luna,
Si toate s-au stins,treptat,incet,printr-un ritual de sfarsit de tine,ai murit.

Dansau scoicile in nisip si noi inlantuiti,
Priveam stelele,desfatandu-ne cu noi,aruncand scantei in mare,
Ne vedeam in miile de corali,eram acolo,o parte din imensitatea absolutului,
Marea nu mai are nimic din mine,m-a pierdut,ai murit.

Zambeai cand ma paraseam intr-un colt scriind,
Cu ochii calzi,in seri infinite imi adorai fruntea si ma desparteai de ...rau...
Ma voiai a ta,ma obtineai usor si ce scriam ramanea pierdut in gol,
Visele ne surprindeau alaturati si acum departati,ai murit.

Aveai un semn pe nas de la prima mea muscatura,
Si il iubeai,era o frantura din mine,
Radeam cand te priveai in oglinda si mereu sperai ca semnul nu s-a dus,
Azi,nasul ti-e lin,ai murit.