BE YOURSELF ALL THE WAY

Nu ca nu te-as mai sti,dar cine esti? Te-ntreb fugar,in timp ce trec pe aleea viselor,despre nori si despre ploi.Ma uit la tine,te privesc in mii de chipuri si te regasesc in diferite culori.Esti pictat in stele,sunt stele pe cerul viselor.Alerg usor,spre repede-alert cautand un colt in care sa-mi astern sentimentele intrupate in ruina.Iti construiesc piramide la picioare,cu forme maiestuoase si scari nenumarate in speranta ca odata,poate,voi ajunge si eu la tine.Ramai mereu cu chipul gol,lipsit de tine.Nu esti tu pe fata ta si nici eu pe langa tine.Astazi,nu ma mai uit dupa tine pe strazi cenusii si dese.Stiu ca nu mai esti la un colt de trotuar,zambind sagalnic si tinand o floare.Nu-mi mai arunc privirea nici spre zgomotele dinspre ceruri.Mi-au spus zorile ca nu esti nici acolo,e o iluzie.Doar in vise,stai impietrit si urc spre tine.Dar cad mereu,pe o noua strada cenusie,pe un nou cer intunecat.Si nu mai vad zorile de maine...

Te simt departe,vara...Te simt plecata deja,parca nu ai fi venit nicicand.Nu te constientizez,vara,nu te am,nu te mai am.Te-am avut,m-ai avut si ne-am iubit ca doua nebune.Dar erai o vara trecuta,o vara veche.Mai inteleapta,poate.Nu mai esti vara care ai fost,nu mai zambesti,nu mai mangai.Imi dai doar ploaie.Ti-am multumit pentru prima furtuna ce a mai ucis cat de cat furtuna din sufletul meu.Dar imi dai prea multe.Nu le vreau.Iubeste-le tu!Nu mi-ai dat nici macar o sarutare de cand ai venit,nu mi-ai suras deloc.Si mi-ai oprit si sufletul inghetat.Vreau sa traiesc,vara!Vreau sa traiesc cu tine,in tine.Stii ca-ti sunt amanta...venica ta amanta...

E liniste mereu.Diseara va fi seara.Noapte,liniste.Nu si calm.E ceva ce ne lipseste cu desavarsire.Nu ca ne-am dori sa fie calm.E vara,iti dai seama?Iar e vara.Canta pasarelele si ma enerveaza.Nu,nu le mai suport.Canta ceva despre tine.Un vis de-al tau tes in ochii mei.Daca ai sti cat mi-e de greu sa visez si visele tale.Pe ale mele nimeni nu ti le trimite.Pasarile nu ma cunosc decat pentru ca te cunosc pe tine.Cat esti de egoist.Ploaia cade des.Povesteste despre ea.Povesteste despre o dorinta a unei fete prea timide.Eu.Si nu mai esti nicaieri.E cam greu.Nu e dificil,ci doar cam greu.Te voi gasi mereu,vesnic voi fi eu pierduta.

Capitolul I Moartea Am murit duminica, 9 august, 2009.Am murit privind cerul si soarele.Era atat de multa lumina.Nici urma de vant sau nori.Doar cer si soare.Lumina se contracta.Putin,cate putin.Pana cand a ramas doar o licarire si s-a stins si aceea.Doua pleoape s-au culcat cuminti peste doi ochi mari,caprui.Genele au mangaiat obrajii si roseata din ei a fugit.Buzele uscate de soare s-au deschis atat cat sa nu se stranga una pe cealalata.Parul de culoarea scoartei copacilor s-a resemnat,cazand in letargie.Din mine am murit doar eu si ochii.Atat sunt,atat am fost.Un suflet si doi ochi.Si acum sunt morti,sunt moarta.Restul,corpul,buzele,obrajii,parul,raman omenirii,vor mai fi imbracate.Am murit si peste tot e negru.Pentru o clipa.Apoi m-am trezit sa vad viata mea prin ochii mortii.Stiam ca sunt dedicata neantului si azi sunt o flacara a mortii.Vad neantul intr-un colt,pierzandu-se de mine,iar,in celalat colt e moartea zambitoare cu ochii rosii,arzatori.Nici urma de rai sau iad.Dumnezeu ...