BE YOURSELF ALL THE WAY

M-a invatat sa ascult. Sa descopar, sa cant. Nu situ sa cant, dar cant si-am sa cant. Ma pierd in muzica si cuvinte. cuvinte, cuvinte, cuvinte. Si cateva melodii. Cateva voci. As vrea o melodie care sa se potriveasca cu toate versurile din lumea aceasta. Vreau infinit. Vreau, vreau nemurire. As vrea sa pot scrie si asculta muzica la nesfarit. De la o vreme nu mai caut sa itneleg lumea, nu ii mai caut sensuri. Nu mai caut sa ma inteleg pe mine. ma ascund, ma afudn. Si tocmai aceasta muzica e cea care ma cuprinde si ma ascunde de lume si de tot. Muzica mea noua, cuvintele mele vechi. Nu mai stiu sa criu. Tot mai des mi se intampla sa realizez ca am uitat sa scriu. Ca am pierdut suflul din cuvinte. Cuvintele mele sunt terne, uscate la fel ca sufletul meu. Dar, nu ! Eu nu ! Eu nu mai caut sa ma inteleg nici macar pe mine insami, nu imi pasa. Nu vreau sa-mi pese, vreau sa ma pierd in ignoranta fiindca nu stiu ce vreua. Fiindca e o incertitudine care nu ma determina sa-ic aut intelesul. E o ...

S, tu stii cum e sa visezi pe cineva doua nopti la rand? Eu nu cred in prostiile cu " sa adormi in gand cu persoana iubita" sau " sa te trezesti gandindu-te la persoana iubita". Eu cred, insa, in obsesie. Cred ca cineva se poate insinua nu atat in sufletul, cat in mintea cuiva, astfel incat sa devina o imagine permanenta, o omniprezenta. Iar atunci cand si sufletul a devenit searbad si sec, atunci cand sufletul simte nevoia unei noi scantei s-ar putea sa se declanseze un cutremur. Cred ca asa mi se intampla acum, S. A trecut ceva timp, am ramas de ceva timp. Nu am simtit nevoia, am reprimat. Am reprimat din cauza ta, atunci. Si apoi, cred ca am uitat. Ma simt acum ca atunci cand iti aduci aminte ca o vreme indelungata  nu ti-a lipsit un anumit lucru, nu ti-ai dat seama ca lipseste si apoi, intr-o buna zi, realizezi ca ai ramas fara si ca vrei sa schimbi lucrurile. Stiu ca nimic nu se va intampla. Nu e o atitudinea negativista, e o cvasi-certitudine. Si am suspus-o ...

S, tu stii bine ca ma voi ridca cat de curand. Ca voi reincepe sa invat, ca-mi voi realiza anumite prioritati provizorii. Si ca n-am sa renunt. Nu mai exista ca fiinta posibila, in viata mea. Nu. Existi insa, ca idee. Ca persoana careia sa ma adresez. Si imi place mult mai mult de tine asa. S, din sutele de carti pe care le-am citit ( si crede-ma ca-mi pare rau ca nu sunt mii) nici una nu a fost despre un om care nu a mai venit niciodata. Am citit carti despre oameni care au intarziat sa apara, am citit carti despre asteptare, am citit carti despre o iubire implinita abia la sfarsitul vietii...si am citit si carti despre suflete moarte. S-au perindat prin mintea mea, prin sufletul meu, amestecate cu un pic de imaginatie proprie, mii de chipuri, de caractere, de destine. Si toate s-au macinat in mine, in filele cartilor, in sfarsituri. As vrea ca ceasta sa fie o poveste fara sfarsit. Aceea ar fi nemurirea. Visul unui scriitor. Inca nu ma numesc scriitoare. Inca nu am facut din scris o m...

Sunt obosita. Obosita de tine, de pretentiile tale, de toata falsitatea. Sunt obosita acum. Pentru ca am proiectat in tine un ideal. Tu nu te-ai fi putut ridica niciodata la inaltimea acelui ideal. Am pierdut timpul, m-ai facut sa ma imaginez peste ani. Ce sa vad peste ani? Mi-e frica de ani. Ai starnit furtuni in mine. Ai fost...ai fost mai mult decat au fost unii oameni, in realitate. Dar nu te-am iubit. Si nici tu. Fiindca asta ar fi insemnat sa nu ma dezamagesti, sa vii. Asta ar fi insemnat sa fim. Si noi n-am fost si nu mai suntem. S, eu am iubit o singura data. Acum stiu. Si a fost o iubire care m-a distrus, din care poate c ainca nu m-am ridicat. Pentru ca nu am stiut cu siguranta ca iubesc. Dar am luptat. Orgolios, din pacate. O lupta orgolioasa nu duce la implinire. Acum stiu. Dar crede-ma ca desi a trecut aproape un an, atunci cand ma gandesc la anumite momente, inca ma infior. Cu el ma simteam de parca lumea asta nebuna se evapora. Ramaneam doar noi doi intr-o lume intreaga....

 "S, In cate feluri ma mai poti dezamagi? Sunt mai puternica acum. Si nu e vorba de egoism, de narcisism sau de supraevaluare. Stiu ce pot, stiu ca pot mai mult decat poti tu. Stiu ca am cunostinte mai bogate decat tine si ca pot si eu sa ma joc cu mintile oamenilor. Nu esti singurul, desi o faceai destul de bine. Daca toate pvoestea asta a inceput de la tine, din cauza ta, daca ti-a fost menita tie, cred ca acum nu-ti mai este. Vreau sa fac din tine un pretext. Cred ca asta si esti. Am sa scriu despre mine, despre lucrurile importante din viata mea , am sa scriu despre C, despre trecut. Despre tot ce nu esti tu. S, am vrut, am vrut sa te idealizez, sa te trasnform intr-un Fat-Frumos si asta a fost marea mea greseala. Tie nu-ti pasa, tu disimulezi doar. Tie nu ti-a pasat nici macar atat cat sa-mi scrii o litera. Asa ca-mi pare rau, nu ma mai las lovita. Nu ma mai implic atat de mult in conflicte, nu ma mai poate durea atat de tare. Totul e pe cale sa se schimbe acum, dar nu din c...

Cred ca e adevarat faptul ca timpul vindeca anumite rani. Timpul estompeaza sentimentele, pur si simplu le estompeaza. Nu stiu daca doua luni mi-au fost de ajuns ca sa ma dezleg de tine, dar sunt tot mai aproape de a crede acest lucru. Cum sa apari dupa o absenta indelungata, nejustificata si sa-mi reprosezi lucruri? Oare nu ti-am dat de inteles ca asa sunt ? Tu nu ai vazut partea intunecata din mine, partea obsesiva. A avut cateva sclipiri si stiu ca nu ti-a placut. Asa ca atunci m-ai trimis la culcare, voiai ca odata cu somnul acea parte din mine sa fie amutita, anesteziata. Nu e asa, S. Nu va fi niciodata asa. Ambivalenta asta va exista mereu si tind sa cred ca acum aceea e partea care domina. Acum nu ma mai poti trimtie la cuclare, acum nu mai detii tu controlul asupra jocului. Imi reprosezi lucruri de care nu ma fac vinovata. Am avut tot dreptul sa rabufnesc. Nu pot fi emreu rationala asa cum ai vrea tu. Nu pot. Fiindca, S, eu inca mai am suflet. Nu stiu ce sa spun despre al tau, ...

Te-ai intors. Te-ai intors? Chiar te-ai intors? Ai aparut ca o adiere de vant de vara in 17 randuri ce m-au afundat in ceata. Ai aparut si mi-e teama ca ai disparut din nou. Ori ca am citit prea tarziu, ca traim in timpuri paralele. Ai aparut si nu stiu daca ai sa ramai sau cine mai esti, cine mai sunt, cine mai suntem. Nu stiu cum o sa rezolvam dilema asta. Eu sa nu-ti mai vorbesc? eu ti-as fi vorbit oricand. Mereu. Tu, in schimb... Tu ai plecat fara d ecuvant si nu-mi voi cere scuze fiindca ti-am cerut explicatii. Ma crezi ca nu mai stiu ce ti-am scris? De parca...de parca ar fi trecut atat de mult timp. si pana la urma urmei a trecut destul de mult timp. Nu am mai vorbit de luni chiar...Incepusem sa renunt, sa uit. Nu mai scriam doar despre tine, nu-ti mai scriam doar tie, ma concentram pe altceva, incercam sa-mi revins i sa conturez alte vise. Credeam in altceva, incepeam sa cred. Si acum, tu ai revenit. Dar stii care e ironia? Nu m-ai tublurat atat de tare. Probabil, ca, intr-un f...

Sunt momente in care lupta din tine e un destul de calma, de linistita. E o lupta intre alegeri ce ti-ar putea dicta sentimentele unei veri. E o lupta intre a pleca si a ramane. E o lupta pentru a inabusi, in sfarsit, vara trecuta. Pentru a te debarasa de trecut si a privi spre ceea ce va vina. Realizezi ca oricum vei pleca in toamna, dar nu stii daca pana-n toamna ai sa mai rezisti. Mai vreau o portie de libertate, mai vreau sa uit odata de tot ce sunt, de tot ce ma trage in jos, de tot ce am sau nu am, mai ales ce nu am. Vreau din nou sa ratacesc, sa invat, sa descopar. Vreau sa cunosc lumea si altfel decat din carti. Am inca nevoie de nopti albe fara rost. Am inca nevoie sa dansez la nesfarsit fiindca asta simt. Sa imi fortez trupul fara a simti ca-l fortez, de fapt. Vreau sa cunosc orase noi cu oameni noi. Sam aduc la festivaluri, la concerte, la seri organizate de noi. Vreau sa pierd timpul si sa-mi placa sa pierd. Sa stau ore intregi pe o treapta intr-o noapte de vara si sa nu ma...

Orice ti-as spune, tu te-ai invatat sa rastalmacesti. Daca-ti spun ca un lucru e frumos, tu spui ca e urat, daca-ti zic ca-i urat, devine iar frumos. Daca-ti spun ca mi-e foame, tu zici ca ti-e sete, Daca-ti spun ca imi place marea, tu imi povestesti ultima ta aventura de la munte, Daca-ti spun ca iubesc noaptea, tu te indragostesti de zi, Daca-ti spun ca vreau sa ma arda soarele, tu faci dansuri sa vina iar ploaia, Daca-ti spun ca vreau frisca, tu-mi aduci ciocolata, Si imi spui " La toate va place ciocolata!" Nu si mie... Daca-ti spun sa ma saruti, tu ma imbratisezi, Daca-ti cer sa taci, vorbesti intruna, si cand vreau sa-mi povestesti ceva, te adancesti in tacere, Daca-ti spun ca vreau sa cant, imi spui ca nu am voce, Daca-ti spun ca nu cred in Dumnezeu, imi spui ca esti credincios, iar daca-ti zic ca sunt cea mai pioasa femeie, ma combati, ca un ateu, ce uneori esti. Daca-ti spun ca vreau sa alerg, tu spui ca ti-e somn si vrei sa dormi, Daca-ti spun sa n...

- Pleaca. - Bine. - Chiar pleci? - Da. - Nu mai spui nimic altceva? - Nu. - Pur si simplu pleci? - Da. - Te mai intorci? - Vrei?  - Da. - Atunci nu. - Pa? - Pa. - Nu "Adio"? - Nu. - Pana cand? - Nu stiu. - Nu pentru totdeauna? - Ba da, pentru totdeauna. - Ce inseamna "totdeauna"? - Tu. - Si tu? - Eu nu. - Nemurirea? - Nicidecum. - Final? - Nu si pentru tine. - Nou inceput? - Poate o continuare. - Sau o ruptura. - Te pricepi tu sa peticesti. - Chiar pleci. - Da, chiar plec. - Pa. - Pa. 

S, scapa-ma. Vreau sa ma salvezi din lumea asta nebuna. Nu o mai inteleg, nu m-a inteles niciodata. Nu mai vreau sa ma opun ei, am inteles ca e inutil. Ma lupt cu morile de vant de cand ma stiu. Doar ca acum am inteles ca va fi mereu singura lupta pe care o voi duce si ca de altfel, e singura care merita dusa. Dar lucrurile s-au inrautatit, S. Si nu am cum sa ma opun lor, acum. Sunt anumite lucruri din lumea concreta ce sunt insurmontabile. Nu am ce sa fac, nu pot sa le evit. Si nici sa spun adevarul , dar nici sa mai inghit. Sunt inconjurata de unii oameni care nu mai au aceleasi idealuri pe care le am eu. Oricare ar fi idealul meu bine ascuns undeva. Sunt oameni care nu se ghideaza dupa aceleasi principii. De fapt, care nu au aceleasi limitari. Asta e ceea ce ma opreste pe mine. Si sunt anumite limite pe care nu le pot depasi imediat. Nu pot sa depasesc anumite constrangeri fara a renunta la alte lucruri. Nu vreau sa sacrific ceea ce a contat pentru atat de mult timp. Acel ceva trebu...

M-am intrebat aseara, daca tu m-ai sti, oare ai mai fi? daca dincolo de mister, de necunoscut, mai exista magia. N-am mai gasit-o demult, de fapt, n-am intalnit-o niciodata, desi sper sa apara candva. Asa ca nu iti scriu fiindca mi-e teama, ca magia aceea nu e la tine, si prefer sa continui sa cred, pana n-am sa mai rezist si am sa o caut si am sa stric. Poate nu ma vei iubi, caci nici macar nu-ti cer asta, iti cer sa-mi aduci magia, tie. Nu-mi pari necunoscut, si intr-o zi nu am sa-ti mai par nici eu tie, ziua in care tu vei ceda. nu am sa mai cedez eu. Eu nu mai distrug magia.

Uneori, ai vrea ca lumea sa fie mica, Sa starnesti o epidemie. Si te intrebi cum de inainte de tine, inainte de parintii tai, poate chiar si de bunici, existau atatea boli ce se raspandeau si decimau. Si ai vrea sa fie iar, fiindca te-ai saturat de lumea asta multa si inutila. Esti un dictator in miniatura, ai vointa de putere, esti nietzschean, cum se zice ca ar fi fost si Hitler. Dar tu esti mult mai mult de atat, tu stii ca lumea e nebuna si ca n-ar putea rezista, fara partea ei slaba, caci partea slaba e cea care-i invarte resorturile, puternic esti atunci cand le stii pe amandoua, si nu e nimeni sa le stie.

Stii ca mai sunt si zile cand :  parul nu-ti sta bine  ce bei tu ( ceai, cafea, cappucino, moccacino si alte prafuri ) e prea amar oricat zahar ai pune,  ti-e dor, dar parca nu stii nici tu de ce anume si cu siguranta nu de cineva,  ai vrea sa pleci, dar stii ca trebuie sa mai stai un pic,  esti prea obosit sa mai lupti cu morile de vant,  asa ca le dai Lor, Tuturor apa la moara,  incerci sa citesti, reusesti chiar, desi nu se prinde nimic de tine. Ai vrea sa scrii, dar parca iar iti vine sa scrii poeme, Si-ti aduci aminte ca toate poemele tale, cu exceptia unuia, sunt incredibil de proaste. Dar iti urmezi instinctul, caci altfel ar da pe dinafara, ca intotdeauna. Si nu-i scrii nimanui, iti scrii tie, sufletului tau zbuciumat, ce-ti zburleste parul si-ti amaraste bautura.

O luna de mai e, fie. O luna fara 6 zile, fie si asa. Dar de s-ar condensa tot timpul si s-ar opri in luna asta. De ar ramane aici. Sa se stranga intr-un fir astfel incat ultima zi sa nu mai vina niciodata. Tine-ma vesnic in starea asta. Si nu pentru ca mi-ar palcea, nu pentru ca sunt fericita, ci pentru ca mi-e frica. E imposibil ca vara ce vine sa o intreaca pe cea trecuta. Nu ma sperie examenele, nu ma sperie sfarsitul, nu ma sperie departarea...ma sperie propriile mele asteptari. Ma sperie faptul ca m-am lasat sa ma afund prea mult, mult prea mult si acum nu situ cum sa ma mai ridic. Am cazut din proprie initiativa fiindca am spus ca asa voi reusi sa uit si sa ma vindec. Dar nu era nevoie sa uit. Trebuia sa asimilez si sa merg mai departe. Doar ca, vezi tu, atunci cand am incercat sa merg mai departe drumul s-a infundat. Exact ca in jocul acela al carui nume nu mi-l amintesc acum. A venit un pitic rau, cand eu eram unul bun, si a stricat tot ce construisem. Dar asa se intampla, mer...

Scenariu 1   Ai venit. M-ai vazut in dimineata aceea in microbuz. Si te-am vazut si eu, dar am refuzat sa spun ceva. Am crezut ca vei spune tu cand vom ajunge la destinatie. Vezi bine, destinatia mea nu erai tu. Inca de pe atunci intrezaream o viata dincolo de tine, separata de tine. Dar am urcat, m-am asezat in fata si nici macar nu am aruncat o privire in spate. Desi, m-am gandit tot drumul. Dar nu m-am intors, niciodata nu m-am intors. Analizand din perspectiva psihologica, acum, ma gandesc ca poate nu m-am intors fiindca te-am refuzat, fiindca nu te voiam. Mereu imi inchipui ca imi doresc lucruri pe care, in fapt, le reneg. Si atunci s-a rupt totul. Iti spusesem inainte la ce ora voi pleca, tu ai venit, m-ai vazut, te-am vazut, dar nu am spus nimic. Nu a fost ca in Before Sunrise, nu a fost nimic. Doar o noua incertitudine adaugata peste cele foarte multe deja existente. Eu am plecat in drumul meu, tu...ai renuntat. ti-ai pierdut increderea in mine. Si ai ramas cat ai avut de ...

Cu cat alfu mai multe lucruri despre tine cu atat ma simt mai departe de tine. Te simt mai departe de mine. De parca tu ai vrut sa construiesti bariera aceasta aproape vizibila dintre noi. Ai refuzat, ai plecat. Si nu stiu unde esti, cine esti, cum esti. Nu mai apari si asta ma omoara. Ma omoara incertitudinea. De ce ti-a fost teama? Am sa realizez un carnet cu scenarii. Si am sa ti le trimit. Ma indrept spre nicaieri. Ma indrept spre vara, spre toamna, spre iarna, spre ani. Spre acel an cand te voi cauta. Fiindca eu stiu ca va veni o zi in care voi fi facut totul astfel incat sa pot incepe sa te caut cu adevarat. Si atunci imi vei spune, imi vei explica. Stiu ca voi avea inca nevoie de explicatii. Eu nu uit si nu renunt. Mai ales la tine. Nu stiu daca mai vreau acum sa aflu mai multe despre tine. Cred ca am inceput sa te transform intr-un mit. Si miturile au doar baza in realitate. Nu vreau sa te demitizez. Partea reala din mine, insa...nu stie, nu stiu. Te intorci la vara ? Sa stiu d...

Arata-mi deodata cum e sa am inima franta, te rog. Arata-mi durerea aceea pe care o declama toti prin cantece, prin filme, chiar si prin carti. Fa sa ma doara odata, puternic si apoi sa dispara. Fa sa uit. Sa te uit si sa nu mai scriu toate porcariile astea. Sunt distrusa, S. Dar nu e vina ta, din contra. Tu, atat cat ai fost, m-ai ajutat sa-mi mai revin, sa ma mentin pe linia de plutire. Singura, insa...ma afund tot mai mult. Ma simt pierduta, lipsita de orice tel, lipsita de orice. Nu inteleg ce rost au actiunile mele, nu inteleg incotro ma indrept si mi-e frica neincetat. S, lumea nu se va termina poate ca niciodata, dar eu ma voi sfarsi inainte sa-mi dau seama ca am trait. Si asta ma ingrozeste. Ma ingrozeste moartea ca final. Ma ingrozeste faptul ca suntem toti destinati ei. Nu, nu m-am impacat cu moartea. Nu  concep disparitia...Nu a disparut, inca, nici un om cu adevarat important din viata mea ca sa pot sa inteleg. Ce voi face cand va disparea? Fiindca inteleg inevitabilul...

S, am atat de multe sa-ti spun, doar ca par a fi atat de putine. M-ai lasat singura, m-ai lasat singura sa ma lupt cu monstrii demagogiei, ai superficialitatii, ai mediocritatii. M-ai lasat sa ma afund, sa fiu corupta, pervertita, intr-o lume nebuna ce-si urmareste propriul interes. De parca eu nu as face la fel.. Pana si tu faci la fel, S. Ce voi face vara asta, S? Nu mai am nici macar acele doua saptamani despre care stiam de dinainte ,anul acesta. Si vara  ce vine pare atat de aproape de vara trecuta. De parca vara trecuta nu s-ar fi incheiat niciodata. Traiesc in trecut, nu-i asa ? Tanjesc dupa acea libertate pe care nu am mai regasit-o de atunci si sper ca o voi regasi vara aceasta. Doar ca eu nu am perceput niciodata vara aceasta ca pe o realitate concreta, ca pe ceva ce se va intampla. Nu am crezut ca va mai veni vreodata. Ma ia prin suprindere , vara, S. Sper sa ma surprinda placut. Stii, la un moment dat imi facusem planuri de vara cu tine. Spuneam ca nu voi mai pleca nic...