BE YOURSELF ALL THE WAY

Nu priveam in gol,priveam in mine, Nu am pierdut firul realitatii,am pierdut ce credeam ca am, Nu visez,traiesc. Nu va ignor,sunteti voi ignoranti. Egoism,mandrie,orgoliu,prejudecata... Voi le aveti pe rand,eu le am deodata, Stii ce inseamna asta? Ca sunt un monstru. Un monstru nascut din negrul cafelei, Un monstru ce il ai sub forma de murdarie sub unghie, Un monstru libidinos,obsedat ce te priveste cu pasiune trupeasca, Eu sunt monstrul din tine si tu m-ai creat pe mine! Eu te ador,te divinizez,esti o fecioara Maria pt mine,te supravenerez, Tu ma laungi,ma urasti,ma dispretuiesti dar esti parte din mine. Tu m-ai zamislit pe mine dar eu am dat nastere sufletului tau. Si acum il pierzi,suflet mizer,rebut in mahalaua neputintei, Uita,copile,uita de sufletul asta nu iti mai apartine, Arunca-l e de mana a doua,lasa si pe altul sa sufere, Fugi,elibereaza-te si ucide-ma pe mine,monstrul din tine!

Printre pagini de poveste,intr-o lume creata din forte proprii,cu personaje noi si vise trecute noi de luptam.Si pierdem.Pierd si eu,pierzi si tu.Dar nu realizam ceea ce pierdem,e doar un gol strecurat in suflet.Proportiile lui depind de ce simte fiecare.Dar eu nu ma pot invinge.Pentru ca asta vreau,nu imi doresc sa devin o eroina.Pentru ca stiu ca e imposibil.Niciodata nu am fost eroina propriei mele povesti,mereu am fost naratorul din umbra,cel care simte intens.Nici sa lupt nu vreau,m-am plictisit de aceeasi batalie,acelasi conflict interior.Si continui sa visez,m-am desprins mult de realitate si sunt falsa.Ironic,lumii ii place fata asta pe care am imprumutat-o de la o veche cunostinta,fata ce nu ma reprezinta.Dar,ma adaptez usor,m-am mulat pe rol si il interpretez cu succes.Toti se bucura,doar eu sufar.Mereu ajung asa pentru ca exagerez si dramtizez.Insa,consider ca fara drama nu as putea trai.Sunt sensibila si vulcanica in acelasi timp,sunt rautacioasa si iertatoare in acelasi ti...

Tineam cu tarie sa cred ca sentimentul meu isi pierde din saturatie.Voiam sa isi piarda stralucirea si sa se stinga cuminte.Dar el nu vrea asta,a capatat gustul sangelui meu si vrea sa-l foloseasca drept hrana.Niciodata,insa,nu am vrut sa-l inabus pentru ca tin la el,il iubesc.Ceea ce simt acum am simtit mult timp si inainte si voi simti si de aici incolo.Nu stiu exact cat,poate ca la infinit.Dar mi-e ciuda pentru ca nu vreau sa-l uit.Pentru ca am incercat si mi-a fost imposibil.O fi oare destinul?Nu am habar.Dar el este mereu in preajma mea si chiar imi cauta privirea si oricat de mult incerc sa ma mint stiu ca el nu ma iubeste.Si m-a salutat ceea ce pe mine m-a durut.Cat de patetic.Tot il iubesc!

Ma doare iar.Si ma doare pentru ca imi dau seama ca nu am ajuns sa il cunosc.Si tot mi-e dor de el.Dar mi-e dor de ceea ce a fost atunci cand era cu mine,cand il iubeam mai mult ca niciodata,cand imi dadea atentie.Mi-e ciuda!!!Si sunt invidioasa si geloasa!Pur si simplu niste versuri au reusit sa ma infioare si sa-mi invie sentimentele,dar au adus cu ele si o urma de dezgust si chiar greata.Insa,tot il iubesc!Sunt indragostita de el cu toata fiinta mea si nu pot scapa de acest sentiment!Si nu mai am nici cuvinte!Te urasc enorm,te urasc pentru toata atentia pe care mi-ai dat-o,pentru toate cuvintele tale,pentru schimbarea ta la 180 de grade,te urasc pentru ca te iubesc tampeste,te urasc pentru ca nu meriti iubirea mea!!!!!Dispari!

Razlet,singuratic,tanar,firav dar parasit.In anotimpul necunoasterii,sub un cer arzator pierdut,sub nori grei,uneori puri.Gol,fara de vesminte,infrigurat si rusinat.El ramane drept,mandru desi nu mai are motive.Se uita cu mila la colegii sai de suferinta,dar nu se vede pe sine.Elibereaza frunzele dintr-a sa stransoare si incearca sa alunge tristetea si sa indeparteze patura sufocanta de ceata.Nu poate,e mic,tanar si pierdut.Eu sunt copacul,voi sunteti colegii mei si restul e durerea.

Privesc pe o fereastra.E fereastra unei case de nu stiu unde,de nu stiu cand,dar eu stau,linistita si ma uit in zare.E un geam fara de perdea asa ca pot sa vad tot ce se afla dincolo de ea.Vad frunzele cazand,vad cerul albastru deschis si pasarile ce zboara,spre tarile calde;asta am aflat cand eram mica.Si vad si frigul,provoaca tremur.

Iarna este aici.In acest loc,in acest suflet.Iarna este in fiecare din noi.Fiorul rece al ei ne incalzeste sufletele pierdute,suparate de toamna si ne da iubire.Si asa,inveliti in iarna,inaintam spre ea si o patrundem,ne patrunde.Visam la ea si o traim cu premeditare.Doar iarna prindem aripi si zburam spre necunoscut,doar iarna ne afundam in alb,doar atunci suntem cu adevarat puri.Cand ninge,desi acum ninge rar,noi ne lepadam de negru ce se transforma in alb,cuvintele gri devin si ele imaculate si totul e feerie.Iarna nu e machiata,nu poarta nici roz,nici verde,nici portocaliu,nici rosu,galben sau maro,ea e naturala,mereu frumoasa asa.Invinge toate anotimpurile tocmai prin originalitatea sa.E mirifica si o stim cu toti.E prietenul tuturor,sfesnicul vechi al fiecarui copil,al fiecarui suflet tanar.Ea asculta mereu dar nu numai,ea si raspunde,da sfaturi bune si de aceea o iubim.Iarna iti sopteste mereu la ureche mustrandu-te cand ai gresit,indreptandu-ti pasii.Doar ea te poarta pe palmel...