BE YOURSELF ALL THE WAY

"Stii ca a venit toamna."Citeam asta pe un blog ,constientizand tot mai mult ceea ce se intampla.S-a terminat vara.Gata cu noptile albe,cu serile tarzii,cu provocarile,cu betia,cu visele frumoase despre ce a fost,cu mahmureala de dimineata menita sa treaca pana seara. Primele semne ale toamnei au aparut de mult.Vantul e mai rece,se intuneca mai devreme,mai cade o frunza,mai dispare un sentiment ,devenit de acum amintire.Vreau sa inceapa scoala,dar nu si toamna.Mi-e si teama.Am asteptari atat de mari si mi-e teama de dezamagire.Nu mi-e dor de colegi.Stiu,sunt dura,dar e adevarul.Ce a fost intre noi,la noi,cu noi s-a terminat atunci.Desi,acum imi amintesc anumite momente dar nu ma cuprinde nostalgia.

Si m-am intors.Acolo.Si la mine.A fost nevoie doar de un minut,de o piatra si de apa asta fermecata.Apoi putina inspiratie aruncata spre mine de vantul ce-mi plimba carliontii. "Si sa stai langa mine, Sa ma frangi aici, Pe pietre cu tine, Sa-mi dai fiori. Apoi sa ma cufund, Sa ma trezesti cu un sarut, Si sa frangi din nou acest corp plapand, Ce l-ai resuscitat cu un sarut. Apoi manata de dorinta, Sa nu mai reusesc sa ma satur de tine, Sa razi de puritatea mea, Si sa ma fugaresti de mine. In plin extaz imi iei mana, Inca ma saruti, Ma ridici,mie mi-e totuna. Iar eu ma pierd in ai tai ochi. Sunt goala si te privesc Cum ma strangi de mana Alergam goi si ma vezi cum cresc, Si sarim in marea mea."

Ea in locurile ei,cu prietenii ei.apoi apare el.Ea sta pe un fotoliu.El o saluta,ea ii raspunde.El se aseaza langa ea.Amandoi tac.Nu se privesc.Cel putin ea nu vrea sa-l priveasca.Apoi,ea pleaca.E cu prietenele ei,se plimba.Si El ajunge langa ea.O saruta pe obraz.De trei ori.Ii pune mana dupa gat.Ea tresare.Il indeparteaza.E durerea.El realizeaza greseala si pleaca inainte.Ei ii pare rau.Isi cheama prietena.Ii povesteste.Rad,se bucura,se intristeaza.Ea trebuie sa il abordeze acum.Dar vine dimineata si se trezeste.Insa inca simte cele 3 saruturi ale lui pe obraz.E fericita!

El si Ea.Ii vad cu ochii mintii impreuna,tinandu-se de mana.Frumosi.Lipsiti de temeri.Plini de vise,de dragoste,de fericire.Sperand la o viata in doi.El si Ea.Zambesc la unison.Apoi El o saruta.Dar Ea nu voia asta.Ea il imbratiseaza.Strans.Il iubeste.O iubeste.Sunt liberi,e vara!Apoi imbratisarea se sfarma.Bratele Ei curg pe langa corp.Il vede acolo,il simte,il iubeste.El,continua sa o imbratiseze,inca o simte,o iubeste.Cu ochii inchisi.Nu vrea sa-i vada chipul schimonosit de durere.Stie ce i se intampla.Ciudat,nu se revolta.Nu are timp sa depene amintiri.O vrea pe Ea.In bratele lui.Apoi lumina.Ea pleaca.Lumina simte mirosul parului Ei.El nu mai e!Apoi negru.Lacrimi.Ea plangand.Deasupra luminii ce a fost odata El.Nu mai e frumos.Dar inca zambeste.Ea il priveste dar nu il vede cum e acum,ci cum a fost cand era cu Ea.Amintirile pentru care El nu a avut timp se revarsa in sufletul ei.Il vede,simte,il iubeste.Apoi priveste spre cutia lunga.Un corp e intins acolo,lipsit de viata.Nu e El.Si ...

Pur si simplu nu inteleg.De ce ochiul mare are intotdeauna prioritate?De ce mereu ne folosim de el chiar si atunci cand nu ne grabim?De ce nu il lasam si pe el sa se odihneasca?Nu e corect.Discriminare! Sa fim seriosi un aragaz are 3 ochiuri(unul normal,simplu,vechi),de ce intotdeauna trebuie sa il utilizam pe cel mai mare?Adica cum: judecam dupa ochi frumosi?Tot timpul,dar tot timpul indiferent pentru ce folosim aragazul trebuie sa apelam la ochiul mare.Incepand de la a face un ceai,o cafea,un ou,cartofi prajiti,pana la a pregati ciorbe,borsuri si sarmale.Hai ca nu vreau sa exagerez:ne mai aducem uneori aminte si de ceilati doi ochi:mijociul si ala micu(mezinu).Dar asta doar cand vrem sa facem noi mai multa mancare.Mie mi-e mila de fratii ochiului mare.Ei de ce nu pot sa-si traiasca viata cu o flacara arzand?De ce trebuie sa doarma o suta de ani ca sa vina un print(chibritul) si sa-i trezeasca la viata?Nu e corect.Discriminare pe fata. Si iata ca in opinia mea toti dis...

Inapoi.Vechile sentimente au inviat.Mi-e dor de tine.Acum mai mult ca niciodata.Te iubesc!Inima sta sa-mi sara din piept.Sufletul e euforic si el.Picioarele ma trag spre tine.Mainile nu ma mai asculta.Ochii se invart in mii si mii de parti.Creierul imi trimite imagini cu tine,amintiri,cuvinte,cantecul,emotii.Vreau sa zbor!Zbor!Gandul imi zboara,sufletul ,toata fiinta mea spirituala!Mi-e si teama,recunosc.Nu vreau sa o dau in bara.Dar trebuie sa fiu eu.

Daca atunci cand iubesti nu e loc de mandrie,atunci de ce mai exista conceptul de "mandrie"?Noi iubim inca de mici,probabil de cand ne nastem,dar din pacate/fericire nu ne aducem nimic aminte din aceea perioada.Eu,personal,imi amintesc mai bine de cand aveam in jur de 3 ani si imi iubeam parintii,bunicii,unchii,nasa,vecinii,batranii,pisica,catelul.Asadar,daca de la 3 ani am inceput sa iubesc nu am avut niciodata mandrie?Sau pe parcurs am incetat sa mai iubesc?Exista doar doua variante,iar a doua este exclusa.Niciodata nu poti inceta sa ii iubesti pe cei dragi tie. Sa spunem ca intervine conceptul de dragoste intre un barbat si o femei neinrudite.Acesta se spune ca apare mai tarziu,la maturitate cand ajungem sa descoperim ce sunt sentimentele si ce inseamna sa iubesti un necunoscut(pentru ca pana la urma nu ai trait o viata cu persoana aceea,daca ai noroc vei trai de acum incolo cu ea).Eu refuz sa cred asta!Cred,ca poti sa te indragostesti la orice varsta.De exemplu prima mea ...