Racnete

Tu chiar nu simti? Ai spus ca simti. Acum de ce nu ma simti? Acum de ce nu intelegi ca se prabuseste totul in jur? De ce nu intelegi ca nu mai am suficienta putere, ca fiecare zi imi mai fura cate ceva fiindca stiu ca imi fura din timpul pe care as fi putut sa-l petrec cu tine. Imi vine sa plang si ma abtin. Vreau sa tip, dar ce sa spun? Vreau sa fiu in acelasi oras cu tine, dar pentru ce sa vin? Daca nu te gasesc? Si daca te gasesc nu am sa fug oare? Tu de ce nu vii? Tu de ce nu ma cauti? De ce nu esti? Nu s-a mai rupt demult ceva in mine in halul asta. Acum nu sunt goala. Acum sunt rupta. Acum nu mai pot sa cred in tine. Cred ca port ultima batalie si o pierd. Si te las la fel cum m-ai lasat si tu. Nu mai stiam cum e sa fii asa. Nu mai stiam cum e sa fiu distrusa, sa ma cuprinda durerea. Nu pot sa ma mai imprietenesc cu ea. Nu vreau sa ma mai consume. Nu mai stiu cum sa ma comport cu ea. Eram mai puternica acum cativa ani. Si nici atunci nu s-a implinit. Nu pierde si tu momentul, acum. Nu si tu.
 Ma uit in jur disperata, nu pot sa te scot dintre ganduri, le-ai ucis pe toate celelalte si tronezi. Nu imi mai ascult sufletul, nu mai vreau. Nu mai pot. Nu stiu ce sa-ti mai spun, ce sa mai scot din toate astea. A trecut deja timpul si asta ma preseaza. Nu am avut niciodata o relatie buna cu timpul, insa acum s-a deteriorat si mai mult. Iar din cauza ta s-ar putea sa devenim chiar dusmaani. Si el ma va infrange. Caci timpul castiga mereu. Iar eu nu. Pleaca. Sa dispari la fel cum ai aparut. Dar nu pot sa cred ca n-ai sa-mi spui nimic. Ar insemna ca totul sa se prabuseasca deodata. Si in ultima vreme se recladise. In ultima vreme am invatat despre tine, ai invatat despre mine. Ti-am descoperit vocea si am vorbit ore in sir. cu tine timpul trece atat de repede. Si la fel de repede trece si fara tine, dar in detrimentul nostru. De ce ai mai venit? De ce mi-ai mai spus ca vii daca nu vrei sa ma vezi? Ce strategie meschina si dureroasa aplici? De ce imi sfasii sufletul? De ce ma faci sa inghit in sec si sa ma infrunt cu un nod in gat ce nu vrea sa dispara? Nu ma ajuti, nu, tu nu ma ajuti. Si mi-e frica. Mi-e frig. Cu tine...cu tine am avut, chiar daca virtual ceea ce nu am mai avut cu nimeni, niciodata. Tu m-ai inteles intr-un fel in care nu a putut nimeni altcienva si mi-ai raspuns la fel. Si situ ca si eu am insemnat ceva pentru tine. Dar se pare ca nu suficient. Ma doare, crede-ma ca ma doare. Si ma doare cu atat mai mult cu cat ar trebui sa ma preocupe cu totul alte lucruri acum. Lasa-ma sa invat, nu ma mai deranja din 20 in 20 de minute, inutil. Nu fa din mine o jucarie fiindca stiu ca pot sa devin. M-ai putea modela atat de usor...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nici nu au sa inteleaga.

Adevar.

Acasa pe o foaie de hartie.