Gri.

Am plecat de acasa intr-o zi de vineri. Nu mai tin minte data. Eram hotarata sa ma duc peste tot si sa aflu. Sa ajung la o cunoastere prin contactul direct. Sa invat traind. Era o initiativa destul de brava din partea mea , avand in vedere ca din perspectiva aceasta  mereu m-am cantonat in singurate sau in plecari scurte. Acum aveam sa plec de tot. Nu imi pasa foarte tare unde voi ajunge. Stiam ca undeva tot am sa poposesc si ca-mi va fi bine. Aveam incredere in mine si in...destinul meu? Voiam sa las deoparte toata filosofia, desi imi umplusem o geanta cu toate cartile de filosofie pe care le aveam. Si cateva caiete. Voiam sa scriu. Imi luasem si prima poveste cu mine, speram sa o public intr-o buna zi. Stiam ca nu o voi face. Sau ca va trece prea mult si nu imi va mai pasa sau mi se va parea foarte proasta. Nu voiam sa o recitesc, stiam ca-i voi gasi multe defecte. Am lasat-o intr-un colt de geanta. Ma simteam bine doar sa o privesc, sa o iau in mana si sa ma gandesc ca acolo e o parte din mine. Ca e o viata pe care mi-as fi dorit sa o traiesc, ca e ceva ce am reusit sa concep. E viata mea creata. Sunt acolo trup si suflet. Si am ales sa inchida acea parte din mine intre niste pagini albe, A4. Nici macar nu arata ca o carte, dar era a mea. Si credeam in ea, credeam in iubi, dar nu ca in cineva care va aparea intr-un final. Renuntasem la gandul acesta. Voiam doar sa-l vad si in mainile altora. Eram dispusa sa-l impart pe iubi cu miile de adolescente care nu avea cum sa-l conceapa asa cum l-am conceput eu si sa-si faca din el un alter-ego, o sursa de viata. Il vor considera un simplu iubit, pana la urma ii spuneam iubi, nu? Vor alege daca sa-l ucida sau sa-l pastreze in viata. Vor fi eroine sau sclave. Va fi alegerea lor. Prin urmare renuntasem la iubi in favoarea multimii. Dar tineam tare mult sa il dau. Sa scap de el, de parca ar fi fost o povara. Ce-i drept, ma apasa. Era o parte din trecut care nu-mi dadea pace. Iar caietele mele noi, destinate unei noi povesti, ramaneau tot goale. Incercam sa scriu in fiecare zi cate o pagina, insa, nu se lega nimic concret. Nu voiam sa recitesc. Voiam sa simt cum se umplu paginile. Era singura mea satisfactie.
  Nu aveam prea multi bani la mine. Si eram singura. Insa aveam toata increderea necesara. Nu mi-era teama, stiam ca oriunde voi merge, voi gasi ceva bun. Am plecat cu destul de putine bagaje. Nu-mi mai pasa atat de mult de ceea ce iau cu mine. Important era sa am cartile mele, caietele si stiloul. Cateva haine, mult prea putine fata de cantitatea pe care obisnuiam sa o car, articole de igiena. Prea putin fata de cat as fi luat in alte circumstante. Dar zambeam. Priveam cerul si simteam ca undeva, in lumea asta pe care aveam sa o strabat si sa o cunosc voi gasi ceva nou. De fapt, de asta aveam nevoie. De nou, de o idee. De ceva in care sa cred si despre care sa scriu. Caci hotarasem ca-mi voi dedica timpul scrisului. Era "vocatia mea", desi as fi spus ca nu cred in asa ceva. Dar asta am vrut dintotdeauna. Terminasem cu totul altceva. Fiindca ma amagisem cu idei superficiale. Si am iesit atat de scarbita de falsitate incat am hotarat sa renunt la Toate prejudecatile. Binenteles, imi era imposibil sa ma dezbar de toate, dar de majoritatea, de cele care ma tineau in loc, in minciuna, am reusit sa ma detasez.
  Acum stau de doua luni in acelasi loc. Scriu articole. Scriu despre o tema sau alta. Fac un fel de recenzii. Dar e si opinia mea acolo. E un jurnalism impletit cu literatura. Desi, nu e, oricum, o granita foarte fina intre cele doua. Dar ma simt bine. Mi-e mult mai usor acum. Termin de scris trei pagini in jumatate de ora. Maxim o ora. Dar nu pot scrie mai multe de trei articole pe zi. Ma plictisesc. Nu-mi place, nu sunt eu. Nu am inceput, inca, sa scriu acea poveste la care speram atat de mult. Nici nu am trait foarte mult ce-i drept. Am plecat, insa sunt simplu observator, caci nu stiu unde sa ma avant. Am cunoscut cativa oameni, dar nu m-am legat de niciunul. Sunt la fel de singura ca la inceput. Am hotarat sa ma axez totusi si pe cealalta parte din mine. Usor, usor, renunt la ideile care m-au adus aici. Si asa am facut. M-am dus intr-un loc unde manipulez oamenii. Ma pricep, ce-i drept. Stiu sa vand. Dar am ajuns sa cred ca ma vand pe mine.