dincolo.

Incerc, din nou, sa-mi creez o noua lume in care sa ma pot retrage si in care sa pot crede. Pentru ca nu mai cred in realitate, pentru ca am inceput sa o neg si am pierdut ceea ce ma facea sa ma simt in regula. Am intrat intr-un ritm ingrozitor de alert si acum incep sa incetinesc tot mai mult. Nu simt nimic. Dar au fost momente in care eram si mai goala de atat. Am timp sa ma golesc de tot. Doar ca mi-e dor si reprim tot. Nu mai am aceeasi incredere, nu mai sunt atat de stapana pe fortele mele. Incerc sa-mi organizez timpul si sa invat tot mai mult, dar am fost corupta. Am nevoie si de partea cealalalta. Si se pare ca nu le pot avea pe amandoua.
  Povestea mea... Despre ce va fi ea? Nu stiu, imi dau seama pe masura ce scriu. Poate ca nu va fi despre nimic anume. As vrea sa scriu despre gol si despre nimic din perspectiva vietii reale, simple. Sa se insinueze sentimentul de raceala din tot. Din personajul feminin, din mine. Din mine cea care as vrea sa fiu. Acum sunt constienta ca mi-am impus anumite limite pe care nici nu vreau sa mi le depasesc. M-am conditionat fiindca mi-a fost teama si nu am avut suficienta incredere in fortele mele. Si acum sunt pierduta. Nu stiu unde ma duc, nu stiu ce fac. DEvin tot mai constienta de faptul ca nu pot face foarte multe.