Reintregire.

Mi-am revenit. Parti din mine se reintorc. Imi pierd din curaj. Mi-e frica. Incerc sa ma adun, sa inteleg de ce. Alung prejudecatile. Dar nu pot, ceva tot ma retine. Ceva imi spune ca nu e bine, dar ca nu e rau daca mi-e teama. Inseamna ca simt. Simt din nou. Si poate acum imi voi lamuri toate starile, imi voi da seama ce e cu mine si ce vreau de fapt. Poate voi fi bine sau voi fi rau. Sper sa nu plang, nu am mai plans de mult si cred ca am uitat cum e sa plangi. Am ramas singura. Dar mi-e frica sa ma izbesc de cineva nou. Au fost prea multi. Am trecut prin prea multe ipostaze ca sa schimb filmul din nou. Eu nu sunt asa. Incep sa constientizez cum stau de fapt lucrurile. Visul se incheie incet, incet. Si realitatea patrunde, dura, rece. Voi fi bine pentru ca mereu am stiut sa ingrop si sa trec peste. Dar nu vreau sa fac asta acum. Ceva din mine tipa sa nu renunt in timp ce toata fiinta mea imi cere sa dau drumul pentru a ma regasi. Si nu stiu daca tin mai mult la mine sau la tine, la voi.