Gazeta?

Astazi o parte din marele clan de la Paleu s-a reunit la aceeasi renumita biblioteca judeteana G.T.Kirileanu din Piatra-Neamt. Am ajuns noi de dimineata, ne-am uitat unii la altii ( nu a trecut atat de mult timp de cand ne-am despartit prima oara) si am zis ca trebuie sa realizam o conferinta ca la carte. Asa ca ne-am pus pe treaba...unii mai mult, altii mai putin. Dupa posibilitati. Ahem ( asta era bine sa fie citita de Adi, avea si mai mult farmec). Am legat foi ( intocmind o agenda, cica). Era munca noastra acolo. E placut sa-ti vezi numele pe ceva ce ajunge si la ceilalti si stii ca va fi citit ( sau macar speri ca lumea va fi suficient de interesata incat sa-ti citeasca gandurile). Ne-am descoperit cu stupoare, pe ultima pagina si mutrele. Mutrele noastre de copii frumosi. Iepurasi, ursuleti, fete, bossi, lume buna. Am vazut niste alaturari suspecte de altfel, unele fete asezate cate trei in rand si doar un singur iepuras langa ele sau altele doua cate doua si cu un ursulet si un sef mare alaturi. Doar una e mai fericita si sta intre doi baieti. Acum va las pe voi sa ghiciti despre cine e vorba ( ma mai gandesc daca pun si o poza). Trecem peste aceste cupluri deja stiute. Noi, cei prezenti la biblioteca, spre deosebire de voi cei aflati departe chiar ne-am simtit bine. Am avut parte de mici surprize, precum filmuletul de final cu Ina sau cel cu Alina. Acestea chiar ne-au emotionat, si totusi nu suficient incat sa plangem. Insensibli mai mari ca noi nici ca ati vazut. De fapt, suntem doar greu de impresionat. Cel putin l-am "sensibilizat" pe vicepresedintele Consiliului Judetean. Eee, suntem buni, nu? Am reusit o performanta. Poate da, poate nu. Nu il cunoastem suficient de bine incat sa tragem concluziile.
  Am mancat iar "Bucuria" dintr-o maaare cutie pe care tare am fi vrut sa o luam acasa si nu am putut. Apoi am coborat in aceeasi sala in care am avut protocolul si data trecuta, la activitate si ne-am servit, pardon, i-am servit pe dragii nostri invitati cu prajituri, sucuri, covrigei si alte cele. Ce-i drept mai mult am mancat noi decat ei. Avand in vedere ca eu una aproape am dat gata o farfurie de prajituri cu bezea. Bune rau!
  Am facut si cateva poze. Asa ca sa va facem voua celorlalti in ciuda! Sac! Glumesc acum, stiti ca va iubim. Dovada ca am fost meeu cu voi pe facebook sau la telefon. De veti vedea sau nu pozele depinde doar de vechii nostri paparazzi, daca ii mai tineti minte. Daca nu nu-i problema, nu sunt ei asa importanti. Joke, nu va suparati. Va pup.
   Dupa ce ne-am umplut ghiozdanele cu mancare si bautura am primit o propunere...indecent de atractiva. Adi ne-a invitat la masa. Intrebandu-ne daca suntem sau nu 10. Oare trebuia sa fim neaparat 10? Mai conteaza, am mancat pe gratis. Doar de asta am si venit initial in proiect, nu? ( Vezi Oana...nu mai zic tabara). Mancarea fu tare bune si tare mult asteptata. Da' nu-i bai ca ne-am ocupat timpul intr-un mod tare productiv. Nu mai spun ca am facut poze si in masina ( oamenii importanti au ajuns primii la restaurant) si am fost intampinati cu un miros "superb". Dar ce mai conteaza? Am intrat si ne-am simtit din nou ca la Paleu, ca intre noi. Aceleasi glume expirate, dar care ne fac inca sa radem. Pozele noastre minunate, cuvintele noastre, zambetele, tachinarile, povestile, mancarea. Am vorbit la telefon cu mai toti pe care i-am prins din Romania. Telefonul mergea de la unul la altul si fiecare avea ceva de spus. Ne era dor. Si a fost tare bine sa ne reintalnim. Am promis de la biblioteca ca va aparea articol la gazeta. Si uite ca a aparut. Eu mi-am recapatat ochelarii. Yey, m-am rugat putin de "posesorul lor" , dar intr-un final i-am primit. Apoi am condus baietii la microbuz ( nu se descurcau singuri , intepatura nu o luati in seama) si am plecat si eu acasa. Ziua a fost una frumoasa ce-i drept, cam fierbinte.