Disimulare.

Oamenii mint mereu. Se mint pe ei insisi, in primul rand. Mint atunci cand spun ca ar vrea sa nu se intample un lucru, iar doua minute mai tarziu ies in cautarea acelui lucru. Mint in clipa in care nu vor sa recunoasca ca simt ceva sau ca au gresit. Mintim pentru a ne simti mai bine. E mult mai usor sa te confrunti cu o minciuna decat cu adevarul. Eu mint pentru ca am nevoie de o alta lume. In ultima vreme lumea aceea a devenit realitate. Ce sa fac acum? Mi-e dor. In momentul acesta chiar mi-e dor. In mine sentimentul de lipsa s-a insinuat mai greu. A trebuit sa treaca timp. Ca sa realizez ca pot ajunge din nou fara. Si nu e bine. Am nevoie sa plec din nou, cu aceeasi oameni sau cu altii. Cum e atunci cand nu stii unde te situezi? Nici asta nu-mi dau seama. As vrea sa nu fie nevoie sa cunosc oamenii. Imi place sa stiu ca ii am langa mine fara a afla totul despre ei din prima clipa. Dar nu am timp. Traiesc in afara timpului. Si acesta zboara pe langa mine. Dar nu ma iarta. Trece si trec si zilele mele, una dupa alta. Se apropie de ceva. De un inceput sau de un sfarsit. Fatalismul din mine s-a mai diminuat. Nu am devenit in niciun caz optimista. Doar ca as vrea sa scriu din nou despre ceva concret, despre un om sau despre o stare. Sa scriu despre mine, eventual. Astfel incat sa aflu cine sunt acum. E greu sa ma hotarasc, e cu atat mai greu cu cat nu am niciodata rabdare sa duc un lucru pana la capat. As vrea sa lupt, insa nu stiu daca pot. Pentru cine? Si mai ales cum? Distantele nu mai par atat de lungi. Stiu ca cineva e acolo si intr-o zi va fi langa mine. Si e clar ca timpul trece repede. M-am obisnuit sa astept. Dar asteptarea a devenit prea scurta. Citesc din nou. Si mi-e frica sa citesc mult. Poate uit cine sunt acum. Si cine sunt acum e om intre oameni. Inainte eram singura si imi construiam fortul singuratatii. Nu ma deranja. Acum m-ar deranja sa ajung din nou asa.
  Nu luptam mai niciodata pe fata. Mereu ne ascundem. E mai usor sa nu spui ca lupti, ca vrei. E mai simplu sa ucizi pe la spate, insa nu vei putea niciodata sa castigi astfel. De ce luptam atunci? Razboi in zadar? Razboiul cui? Cine l-a pornit si pentru cine? Vara nu tine la nesfarsit si anul ce vine va fi altul. Si apoi va veni o noua vara si o noua parte din viata. Si apoi incepe sa se sfarseasca. Treptat. Da, fatalismul a revenit.