57.
Da, era mana lui. Era mana lui slaba, cu degete lungi, calda. Credeam ca isi va retrage imediat mana, ca va merge sa aprinda lumina si ma va "trimite" in camera.
Dar, in schimb, mi-a strans mana intr-a lui. Mi-am dat seama ca a mea era foarte rece, mereu mainile mele sunt reci. Nu l-am privit, nu imi doream sa-i vad chipul fiindca mi-era teama ca isi va da seama cine sunt si va pleca. Stiam ca in sufletul lui spera ca eu sunt ea. El viseaza...e noapte, nu mai poate fi "realist". Inainte sa-l cunosc pe el nu as fi suportat niciodata sa fiu confundata cu altcineva, indiferent de ce castigam din asta...pe moment. Dar, inainte de el, nu iubeam. Mi-am innecat orgoliul in suflet, am abolit ratiunea... chiar si pe cea sufleteasca si m-am parasit in nestiinta, in nefiinta . Nu mai puteam fi fiinta cand din mine ramasese doar sufletul...doar o picatura de suflet, de fapt. Acum eram sigura ca va fi iubi cel dinainte...doar ca ma va insela pe mine cu...mine. Nu ma iubeste. M-am ridicat, pastrandu-mi mana intr-a lui, m-am apropiat de el, i-am cautat chipul pe intuneric, avea ochii inchisi. I-am inchis si eu pe ai mei si i-am sarutat fiecare particica a chipului, incepand cu coltul ochilor si terminand cu varful nasului. M-a tras inspre el, si-a plimbat, tandru, mana prin parul meu, mi-a mangaiat ochii si fruntea, mi-a sarutat tampla si genele. Apoi, deodata m-a cuprins cu bratele lui slabe, dar puternice, si m-am cufundat in bratele lui. Ne-am ridicat, am deschis ochii, dar nu ne-am privit, ne indreptam clar spre dormitor. Ne-am oprit insa in sufragerie, focul din semineu era stins, din flacara de aseara ramasese doar cenusa, la fel cum s-a intamplat si cu noi. Nu mai stiu ce s-a intamplat dupa aceea, mi-am pus o bariera in suflet si in minte. Clipa aceea a ramas incrustata intr-o durere profunda, intr-un cristal ascutit ce are sa ma strapunga de acum...pana la sfarsit. M-am prostituat si m-am inselat singura. Cum sa traiesc cu asta? Cum sa-mi spun zilnic ca e bine, ca ma iubeste, cand stiu ca de fapt nu o face si traieste intr-o minciuna, intr-o iluzie, un delir. Din noaptea trecuta...el nu mai traieste in realitatea concreta, o jumatate din mine a mers cu el, abandonand prezentul, iar o alta jumatate traieste acum si analizeaza totul, la sange. L-am pierdut pe iubi, m-am pierdut pe mine. M-am mintit atat de mult...de asta nu am fost fericita, de asta nu voi fi niciodata fericita.
M-am trezit dimineata, l-am sarutat usor pe obraz si am asteptat sa deschida ochii. Erau atat de verzi, atat de intensi. Nu stiam la ce sa ma astept. M-a privit...dragastos, am vazut-o pe ea in ochii lui. Si el se uita la mine...Era clar. Devenisem iubita lui, doar ca nu eram eu. S-a ridicat si m-a sarutat apasat, indelung. A fost prima oara cand nu am inchis ochii in timp ce ma saruta. Pentru ca el saruta buzele mele, dar le simtea pe ale ei. Aveam sa fiu de acum inainte...pana la sfarsitul lui...sau al meu o iubita moarta. Pentru mine si pentru el.
Prima noastra noapte de dragoste nu a fost a noastra.
Dar, in schimb, mi-a strans mana intr-a lui. Mi-am dat seama ca a mea era foarte rece, mereu mainile mele sunt reci. Nu l-am privit, nu imi doream sa-i vad chipul fiindca mi-era teama ca isi va da seama cine sunt si va pleca. Stiam ca in sufletul lui spera ca eu sunt ea. El viseaza...e noapte, nu mai poate fi "realist". Inainte sa-l cunosc pe el nu as fi suportat niciodata sa fiu confundata cu altcineva, indiferent de ce castigam din asta...pe moment. Dar, inainte de el, nu iubeam. Mi-am innecat orgoliul in suflet, am abolit ratiunea... chiar si pe cea sufleteasca si m-am parasit in nestiinta, in nefiinta . Nu mai puteam fi fiinta cand din mine ramasese doar sufletul...doar o picatura de suflet, de fapt. Acum eram sigura ca va fi iubi cel dinainte...doar ca ma va insela pe mine cu...mine. Nu ma iubeste. M-am ridicat, pastrandu-mi mana intr-a lui, m-am apropiat de el, i-am cautat chipul pe intuneric, avea ochii inchisi. I-am inchis si eu pe ai mei si i-am sarutat fiecare particica a chipului, incepand cu coltul ochilor si terminand cu varful nasului. M-a tras inspre el, si-a plimbat, tandru, mana prin parul meu, mi-a mangaiat ochii si fruntea, mi-a sarutat tampla si genele. Apoi, deodata m-a cuprins cu bratele lui slabe, dar puternice, si m-am cufundat in bratele lui. Ne-am ridicat, am deschis ochii, dar nu ne-am privit, ne indreptam clar spre dormitor. Ne-am oprit insa in sufragerie, focul din semineu era stins, din flacara de aseara ramasese doar cenusa, la fel cum s-a intamplat si cu noi. Nu mai stiu ce s-a intamplat dupa aceea, mi-am pus o bariera in suflet si in minte. Clipa aceea a ramas incrustata intr-o durere profunda, intr-un cristal ascutit ce are sa ma strapunga de acum...pana la sfarsit. M-am prostituat si m-am inselat singura. Cum sa traiesc cu asta? Cum sa-mi spun zilnic ca e bine, ca ma iubeste, cand stiu ca de fapt nu o face si traieste intr-o minciuna, intr-o iluzie, un delir. Din noaptea trecuta...el nu mai traieste in realitatea concreta, o jumatate din mine a mers cu el, abandonand prezentul, iar o alta jumatate traieste acum si analizeaza totul, la sange. L-am pierdut pe iubi, m-am pierdut pe mine. M-am mintit atat de mult...de asta nu am fost fericita, de asta nu voi fi niciodata fericita.
M-am trezit dimineata, l-am sarutat usor pe obraz si am asteptat sa deschida ochii. Erau atat de verzi, atat de intensi. Nu stiam la ce sa ma astept. M-a privit...dragastos, am vazut-o pe ea in ochii lui. Si el se uita la mine...Era clar. Devenisem iubita lui, doar ca nu eram eu. S-a ridicat si m-a sarutat apasat, indelung. A fost prima oara cand nu am inchis ochii in timp ce ma saruta. Pentru ca el saruta buzele mele, dar le simtea pe ale ei. Aveam sa fiu de acum inainte...pana la sfarsitul lui...sau al meu o iubita moarta. Pentru mine si pentru el.
Prima noastra noapte de dragoste nu a fost a noastra.
Comentarii