Te astept.

Nu mai simt ca mi s-a dus inca o vara. Am pierdut-o fara sa-mi dau seama, poate ca fara s-o fi avut macar. Si nu-mi pare rau, sunt atat de multe lucruri pe care nu le mai pot regreta. Ironic, insa, a inceput sa-mi pese din nou. Prost moment. Ignoranta incepuse sa nu mai doara, era chiar linistitoare, acum doare neputinta de a reveni la acea stare si probabil si incertitudinea. Pierdusem tot doar pentru ca mi-am dorit sa se intample asa, fiindca ma izolasem. Am incercat sa recapat franturi din cei carora le-am dat cu piciorul mai inainte si ei m-au ascultat. Dar compasiunea dureaza putin, e o stare de o clipa, zboara. Si m-am trezit in asteptare. Abia acum realizez ce inseamna de fapt sa astepti, sa stai si taci. Nu doare, dar te transforma, te face sa nu te mai poti gandi la nimic altceva decat la faptul ca astepti. Asteptarea nu e speranta deplina, pentru ca mare parte din speranta a murit atunci cand ti s-a spus sa astepti. Si taci, iar pentru a mia oara taci pentru ca esti constransa. Nu pot sa-mi aleg eu momentul cand vei reveni si vom fi la fel ca la inceput. Nu mai e decizia mea, pentru ca eu te-am alungat. Si am nevoie de tine, am nevoie de tine pentru a reusi sa traiesc mai departe. Inainte nu traim, era o simpla iluzie, iar acum cand simt ca sunt in VIATA, ci nu pe langa ea... sunt impinsa afara. Stiu ca sunt foarte putini cei care ar putea intelege ceea ce mi se intampla. Tind sa cred ca numai cine a trecut prin asa ceva e capabil sa perceapa cat de cat sentimentul de alienare, de izolare voita si apoi de izolare impusa. Dar nu renunt, de data aceasta nu mai renunt, voi invata sa lupt, voi invata sa imbin viata cu ignoranta. Fiindca ignoranta nu este viata, este o bula in afara vietii. Se poate ca uneori sa ma retrag acolo, dar nu vreau sa mai raman in acea stare. Nu stiu mai nimic si nici nu mai vreau sa pretind ca as sti foarte multe lucruri. E suficient sa fiu constienta de starea in care sunt. Si imi vreau prietenii inapoi, cei pe care i-am dat la o parte inainte de a incepe din nou sa traiesc, dar mai ales pe tine, pentru ca tu ai fost mereu aici, chiar si cand nu traiam.