Dialog 14.

- Am incercat de multe ori sa spun "nu" in astfel de situatii.
- Si nu ai putut.
- Nu. Si e dureros, pentru ca altfel mi-e foarte usor sa refuz.
- Sunt lucruri simple.
- Sunt lucruri diferite.
- Si asa. Dar au un punct de convergenta.
- Care?
- Tu. Tu si tot universul din tine. Sufletul tau nebun sau prea linistit, uneori. Cantecele ce nu se mai opresc, chiar daca uneori uiti sa mai asculti si rock printre balade. Ai un suflet dement si un car de vise irealizabile, de aceea tu nu poti spune nu. Traiesti inca intr-o lume de basm, dar e un basm stricat. Si ti s-au innecat corabiile si ai cazut, iar acum plutesti, desi te mai inneci din cand in cand.
- Am reusit sa imi tin respiratia jumatate de vara.
- Da, dar marea ta a fost calma.
- Inseamna ca si marea lor?
- Marea lui. Nu ti-a aruncat valuri, te-a lasat sa te concentrezi pe supravietuire.
- Doar ca el a cautat metode sa paraseasca situatia asta. Pentru ca stiu ca a fost aici.
- Le-a si gasit. Poate ca tocmai aceasta e partea proasta.
- Poate.
- Nu-mi spune ca-ti lipseste.
- Nu stiu. E aici, nu poate sa-mi lipseasca ceva ce am langa mine, nu?
- Ba da, daca si-a schimbat coperta sufletului.
- Si el si-a schimbat-o?
- Asa cred.
- Parca l-am mai cunoscut odata asa.
- Da, dar atunci nu-l iubeai.
- Vrei sa te intreb cand se naste iubirea?
- Nu, pentru ca nu ia fiinta, exista.
- Mhm.
- Tot ai simtit nevoia sa pui, indirect, intrebarea aceasta.
- Tie pot sa-ti pun toate intrebarile idioate pe care altcuiva nu i le-as putea adresa. Tu ma asculti si ma intelegi si-mi raspunzi indiferent de situatie.
- Deocamdata.