Dialog 6.
- Nu mi-ai mai vorbit de mult.
- Nu stiu daca am simtit nevoia. Am citit mult, am incercat sa ma afund in lectura si sa uit. Sa-mi uit viata, trecutul, prezentul si viitorul. Traiesc intr-o monotonie continua, o monotonie ce s-a transformat intr-un fel de "viata". Dar sa faci aceleasi lucruri la nesfarsit, aceea nu poate fi viata. Si totusi...daca?! Daca viata e o repetitie infinita de putine lucruri? Aceleasi, mereu.
- Si daca...
- Da, si daca...
- Nu vrei sa traiesti?
- Tu nu intelegi ca asta e modul meu de a "Trai"?
- Dar ai spus chiar tu ca nu e viata ceea ce "duci" acum. Esti intr-un fel de "lume paralela", nu pot spune "lumea ta", caci nu are vlaga, nici originalitate, iar o lume creata de tine m-as astepta sa fie mult mai interactiva. Te-ai ascuns, te ascunzi continuu, incerci sa negi, sa amani, sa crezi ca va trece, ca nu vei fi nevoita sa infrunti obstacolele din calea ta.
- Poate.
- Nici nu stii ce ti se intampla de fapt. Sau ce ai facut sa ti se intample. Nu te doare, esti goala iar. Doar ca goliciunea aceea din interiorul tau e usor mai "plina" acum. Intelegi?
- Vorbesti despre mine...si totusi, nu inteleg.
- Pe tine nu te-ai inteles niciodata.
- Inteleg atunci cand " ma povestesti" tu mie. Doar ca acum nu pot.
- Nu, pentru ca traim alte realitati. "Realitatea" ta nici macar nu e o realitate. Te bucuri de lucrurile materiale, de dulciuri, de haine, de accesorii, de suc, de orice altceva, mai putin de tine, de viata ta, de iubirea la care ai visat mereu.
- M-am gandit azi chiar, pentru prima oara, ca nu voi ajunge niciodata sa iubesc. Ca la un moment dat orice sentiment as avea, oricat de puternic isi va pierde din saturatie si va deveni monotonie. Si nu vreau asta. Nu vreau banalitate, nu vreau sa incerc la nesfarsit pana gasesc o iluzie a tipului perfect, o iluzie care sa-mi fie suficienta pentru a ma minti. Nu vreau sa ma trezesc intr-o zi ca m-am saturat de atata cautare si ca ma pot multumi cu cel cu care sunt la momentul respectiv. Prefer sa fiu vesnic singura.
- Te-ai gandit chiar si la sinucidere?
- Vag. Nu e o optiune.
- Intotdeauna e o optiune.
- Nu as fi capabila.
- De ce nu?
- Nu stiu daca am simtit nevoia. Am citit mult, am incercat sa ma afund in lectura si sa uit. Sa-mi uit viata, trecutul, prezentul si viitorul. Traiesc intr-o monotonie continua, o monotonie ce s-a transformat intr-un fel de "viata". Dar sa faci aceleasi lucruri la nesfarsit, aceea nu poate fi viata. Si totusi...daca?! Daca viata e o repetitie infinita de putine lucruri? Aceleasi, mereu.
- Si daca...
- Da, si daca...
- Nu vrei sa traiesti?
- Tu nu intelegi ca asta e modul meu de a "Trai"?
- Dar ai spus chiar tu ca nu e viata ceea ce "duci" acum. Esti intr-un fel de "lume paralela", nu pot spune "lumea ta", caci nu are vlaga, nici originalitate, iar o lume creata de tine m-as astepta sa fie mult mai interactiva. Te-ai ascuns, te ascunzi continuu, incerci sa negi, sa amani, sa crezi ca va trece, ca nu vei fi nevoita sa infrunti obstacolele din calea ta.
- Poate.
- Nici nu stii ce ti se intampla de fapt. Sau ce ai facut sa ti se intample. Nu te doare, esti goala iar. Doar ca goliciunea aceea din interiorul tau e usor mai "plina" acum. Intelegi?
- Vorbesti despre mine...si totusi, nu inteleg.
- Pe tine nu te-ai inteles niciodata.
- Inteleg atunci cand " ma povestesti" tu mie. Doar ca acum nu pot.
- Nu, pentru ca traim alte realitati. "Realitatea" ta nici macar nu e o realitate. Te bucuri de lucrurile materiale, de dulciuri, de haine, de accesorii, de suc, de orice altceva, mai putin de tine, de viata ta, de iubirea la care ai visat mereu.
- M-am gandit azi chiar, pentru prima oara, ca nu voi ajunge niciodata sa iubesc. Ca la un moment dat orice sentiment as avea, oricat de puternic isi va pierde din saturatie si va deveni monotonie. Si nu vreau asta. Nu vreau banalitate, nu vreau sa incerc la nesfarsit pana gasesc o iluzie a tipului perfect, o iluzie care sa-mi fie suficienta pentru a ma minti. Nu vreau sa ma trezesc intr-o zi ca m-am saturat de atata cautare si ca ma pot multumi cu cel cu care sunt la momentul respectiv. Prefer sa fiu vesnic singura.
- Te-ai gandit chiar si la sinucidere?
- Vag. Nu e o optiune.
- Intotdeauna e o optiune.
- Nu as fi capabila.
- De ce nu?
Comentarii