Nimic.

E pustiu.Si gol.Nu-i lacrima pe cer,nu-i raza de zambet stramb.Nu e nici macar un colt de suflet sub el.Neant.Nimic.Tot ce a fost s-a nascut din acelasi nimic care isi duce astazi hegemonia.A fost.Si nu stiu daca va mai fi.Nici eu nu mai sunt.Nici voi cei ce urmati sa cititi.Povestea noastra s-a incheiat.Nu a fost basm.Dar,va fi poveste nemuritoare.Noi nu am murit,nu murim,nu vom muri.Nu e un avantaj.Din contra.Suntem condamnati sa ne vedem distrusi de noi insine sub un cer mort si un soare fiert.Nu va mai exista invidie,ambitie,egoism,nedreptate,rautatate,ura.Nu pentru ceilalti.Nu vom simti asta noi intre noi.Dar o vom trai cu intensitate fata de propria noastra persoana.Ne vom ucide.Incet.Insa,cu ura,cu sete de sange propriu;cu foame de carne rupta din buzele noastre,din mainile noastre,din noi.Deja ne-am introdus tuburi de extragere,le croim drum spre suflet.Il golim.Nu mai avem nevoie de el.Nu mai suntem nimic.Si nimicul asta nu inseamna ceva.
It's over.;)