Amalgam.

Am crezut ca am scapat.Ca uratul s-a terminat si voi reveni la caldura.Ca voi putea zambi fals ca intotdeauna in soare si poate macar un colt din acel zambet fals va fi zambetul meu.De fapt nu stiu daca am zambet.
De ras nu se pune problema.Rasul nu moare.Ciudat.Zambetul e mult mai important,insa el devine mult prea usor rictus.Asta e.Am crezut ca voi prinde aripi.Nu imi vor creste nicicand ,dar uneori iluzia asta ma facea sa alerg.Sa-mi prind visele,sa le sarut,sa fac dragoste cu iluzia.Iluzia e amanta mea.Ma viziteaza in cate o noapte si ma satisface enorm de mult.Dar o plateasca.Doar e si ea o prostituata.Ii dau din visele mele pure,ea mi le pangareste,ii dau din sufletul meu curat,ea mi-l murdareste,ii dau din iubirea mea senina,ea mi-o intuneca.Dar sunt dependenta de ea.Trebuie sa vina la mine macar din cand in cand.
Ninge iar.E urat.Si e frig si e intuneric in minte.Nu mai e vorba de suflet.El e in repaus.Am apasat pe "stand by" si s-a stins.Sper ca nu am atins din greseala butonul "turn off".Tot ce e posibil.Ii dau "reset" la primavara.Sau mai bine la vara.A,dar soarele a venit.Si sufletul meu nu si-a revenit.Oare l-am programat asta toamna?Nu mai tin minte.Am uitat.Mi-e rece.Si as vrea sa citesc macar.Nu pot.Am zis mi-a inghetat mintea.E astenie de primavara combinata cu depresie de iarna.Oribil.
Degetele imi ingheata,trebuie sa plec,mi-e frig...