Superlative.

glitter-graphics.com

M-am linistit.Probabil m-am impacat cu situatia.Nu stiu ce va fi maine.De obicei,"maine" era o zi frumoasa.Acum,"maine" va fi o zi normala,o zi trista sau o zi si mai efemera ca celelalte?Nu stiu.Maine pot sa si mor,dar,as muri neimpacata.
Nu mai visez.Aproape deloc.Aproape.Dar,sper.Nu stiu la ce naiba.Mi-e rau.Mi-e somn.si e fizica starea.Nu vreau sa ma ucida fizicul.Mereu,dar,mereu,am crezut ca voi fi mistuita de propria-mi durere interioara.Asa vreau sa mor.
Citeam "Viata ca o prada" si gasesc sintagma"gandire milenara".Ce poate insemna?Pentru mine,inseamna altceva decat ne-a spus noua,la scoala,profesoara.Eu cred ca gandirea milenara reprezinta capacitatea unui om de a vedea atat in trecut cat si in viitor.Puterea de a se considera nemuritor si de a visa.Iluzia.Si iluzia,aceasta sticla fragila se sparge pe parcurs ce inaintam in varsta,caci nu imbatranim.Ne nastem batrani.Iar,cioburile ce raman,vor fi asemeni unor angoase ce din cand in cand au sa ne chinuie sufletele moarte.Moartea sufletului e precoce.El nu e niciodata fericit.Viseaza ca e fericit doar atunci cand posesorul lui crede ca e fericit.Dar nu e.Sufletul e mereu tavalit prin noroi si totusi nu moare atunci cand vrei sa-l ucizi.El moare atunci cand ajungi sa te indragostesti de el.Si ramai nimic.Totul se reduce la nimic.Sufletul e un superlativ al nimicului,"cel mai nimic".