Priviri.

Mi-am gasit un loc.M-am izolat de lume si de prafu-i cetos.Rareori ma descopar linistita,fericita,in siguranta,undeva,in casa mea.Pentru ca nu o simt ca fiind a mea.E un lucru.Dar,ea stie ca nu o iubesc.Nici ura nu ii port.Ne suportam reciproc.
Nu stiu daca mi-am gasit eu acest loc sau m-a gasit el pe mine.Inca stau sa ma intreb.Insa,ma simt bine.Pot citi in voie acolo.Pot ignora,pot visa.Am construit o noua bariera intre mine si voi,ceilallti.Nu mi-a fost greu.Mai dificil va fi atunci cand voi fi nevoita sa o rup.Sa o transform si pe ea in amintire.Mereu,de mica,am simtit ca trebuie sa fiu singura.Eu cu mine.Cred ca ar fi trebuit sa fiu baiat.Sa citesc mereu.Sa nu-mi pese de scoala.Sa ma afund in studiu,sa iubesc si sa pot face primul pas tocmai pentru ca "sunt baiat".Dar nu sunt.Sunt fata.Si rareori ma simt asa.Nevoia de a-mi privi chipul in oglinda ma ajunge deseori.Probabil,trebuie sa ma conving ca sunt,cu adevarat,fata.As vrea sa fiu o papadie.Iubesc papadia.Cu ea imi petrec eu primavara.Cu ea si cu razele soarelui,ce-si teasa casute in parul meu.Papadia e atat de buna.Ea are ceea ce in viata e rau,transformat in ceva bun:gustul amar.Imi place papadia.Intotdeauna mi-a placut.Ador sa o culeg,sa ii simt mirosul,al ei si al pamantului pur.Doar pamantul ramane mereu neintinat.
Primavara....primavara nu imi spune multe.Numai papadie.Si neputinta,lipsa de "chef".Nu as putea fi o primavara.E mult prea plictisitoare.