Crima.

S-au intamplat prea multe azi.M-am simtit si nu m-am simtit in prea multe feluri.A fost dureroasa ziua de azi,a fost frumoasa ziua de azi.Pur si simplu nu mai am nici un tel si sunt nevoita sa-l contrazic pe Cioran care spunea ca a nu avea nici un tel in viata este o fericire pe care putin o simt.Nu te simti fericit atunci cand esti lipsita de orice tel.Din contra,te simti pustiit,gol,singur.Exact ca asta vara.Si tot ce iti ramane atunci cand esti lipsit de orice interes sunt amintirile.Iar ele dor ,te macina,te distrug,iti omoara acea fericire ce ar fi trebuit sa o simti si te mistuie.Asa ma simt eu astazi,cand am depanat mii de amintiri(asupra lor tronand cele din vara ce a trecut),cand am vazut mii de chipuri,cand am facut schimbari pe mine si in mine,cand ganduri stranii si morbide mi-au trecut prin minte.Colegi,prieteni,profesori,rasete,durere,amintiri,lipsa lui.Pur si simplu sunt legata cu o sarma dintr-un material necunoscut,impenetrabil de el si astfel toata buna mea dispozitie depinde de el.Si atunci cand el lipseste,eu lipsesc.Gandurile mele bune,glumele mele,pofta mea de ras,de cunoastere,copilaria mea,zambetul meu inocent,frumusetea mea lipsesc.Si mi-e ciuda pentru ca lui nu ii pasa.Si nici mie;nu mai am nevoie de el ca persoana,am nevoie de modul in care ma facea sa ma simt,am nevoie de imbratisarea lui si de harul lui.Dar nu le voi mai avea niciodata.Poate se vor intoarce la vara sau mai bine spus poate se va intoarce cu altcineva.Si de aceea trebuie sa imi fac provizii de putere,de sarcasm,de indiferenta pentru a il putea invinge,pentru a putea invinge starea ce ma va cuprinde.Stiu:in zadar.Un vultur ma va prada exact atunci si voi ramane neacoperita.Dar fara sa fac nimic,fara sa iau masuri nu pot trai.
Astazi am plans pentru ei si pentru mine.Si chipul acelui baiat imi apare viu in minte:ochii lui schimonositi de durere,gura lui stransa de modestie,fruntea curata si privirea inocenta,umila.M-a facut sa plang,am plans pentru el si vreau sa-i aflu durerea,desi pentru asta voi fi nevoita sa i-o rascolesc.Dar nu mai vreau sa vad ochii aceia negri tristi si chipul umil.Vreau sa fie fericit,sa aiba un tel.Nu ca mine.
Astazi am fost un Raskolnikov si mai nebun ca el,m-am gandit la crima si am si comis-o:m-am ucis pe mine.