Cenusa.

Din cenusa.Pentru ca atunci cand totul e logic traim in gol si golul nu are logica.Pentru ca secatuiti de orice urma de speranta ne cufundam intr-o stare letargica de prostie si indiferenta.Pentru ca nici macar focul dragostei si a durerii nu-l mai putem intretine.Atunci cand toate gaurile negre,toate visele spulberate,toate sperantele ascunse,toate suferintele acoperite,toata durerea nepretuita,toata dragostea pura,toata dorinta,toata ura,toata prostia,toata ignoranta si indolenta,toata frica se ridica si ne parasesc,arzandu-ne,cuprinzandu-ne cu limbi de foc,atunci suntem mistuiti si starea in care ajungem nu poate fi nici macar gol.Ajunsi la paroxism nu ne mai putem intoarce,nu putem inainta decat cu ajutorul unui miracol;plutim doar in aceeasi reverie trecuta ce nu mai exista si nici macar nu suferim.Odata ce noi am disparut din noi,o alta voce,un alt suflet,alte vise,sperante se cuibaresc in corpul ce odata spuneam ca el a nostru,dar de fapt nu a fost niciodata in posesia noastra.Si asa suntem alungati din noi,din gol,din ce nu exista.Astfel o voce ne acopera,suflet pe suflet se alunga,visele se ucid,sperantele duc un razboi scurt si disparem.Nimeni nu ne cunoaste,nimeni nu isi aminteste,nimanui nu ii pasa.Pentru ca nu exista nimeni.Pentru ca toata teoria asta cu logica gandirii e o mare miniciuna.Nu vom invata niciodata sa gandim corect,este imposibil,mereu vom da gres.Suntem destinati greselii?Nu neaparat,noi nu avem destin.Suntem destinati noua,dar noi nu existam,prin urmare suntem destinati unui gol si golul nu e greseala,golul e nimic.Si atunci plangem,golul se sparge in parti mici goale.Noi nu suntem noi si nu existam.Dar daca e sa definim logica noastra e golul.