सी ब्लोगुरिले इन्स्पिरा!

Noaptea…noaptea e frumos,parca e mai cald sau poate e mai mare caldura sufletului!
E mirifca noaptea…dar noaptea aceea veche,noaptea cum era odata,cum multi de-ai mei nu au trait-o!noaptea aia de nu stiu ce anotimp,cand stateam pe prispa,afara,cand televizorul in casa era inchis,cand internet nu aveam!Si asa stateam cu tata….sub cerul instelat si uneori cu luna…ah ce frumos era cand era luna plina…..si fumul de tigari ieftine imi patrundea in nas dar nu mi-era frica de vreo boala moderna,nici mie,nici lui!si vorbeam….nu mai stiu despre ce,dar era frumos…chiar si tacerea era superba!Mi-e dor sa-mi fie intuneric in minte,sa incetez a mai gandi cu ea!Ah,dar asta a fost odata,eram mic copil,au trecut anii…..sunt tot mica,dar intr-o “societate” noua….sunt tot acea copila indragostita de tatal ei,dar “atrasa” de dubioase persoane noi…!Eu am ramas aceeasi,tot dramatica si doritoare de atentie,nu stiu tata?nu am mai vorbit de mult,nu mai fumeaza,nu mai e intuneric niciodata,nu am mai vazut o luna plina…ah si nu am mai recitat din Eminescu cu tata sub clar de luna!Mi-e dor,foarte dor……
Multumesc ca mi-ati oferit ocazia sa ma descarc!:)