Ploua....picaturi mari de ploaie se izbesc ostenite de asfaltul odata prafuit si fierbinte!Cele mici mor mai repede,inghitite si nu mai sunt nevoite sa simta impactul....
Deodata ploaia se opreste,dar norii nu dispar si nici moleseala!e intunecat,cerul e brazdat de nori gri si tristi,iar ramas fara lacrimi,trimite tunete si fulgere sa-si dezvaluie marea durere!
Ea, sta cuminte pe un scaun vechi,plin de amintiri,priveste poza antica fara de simtamant si asteapta!
Ce? Nici ea nu stie, ar vrea sa fuga in padurea verde,sa paseasca pe frunzele ude sa urce pe pamantul moale,sa cada,sa se ridice,sa se murdareasca,dar sa simta!!!
Cu buclele castanii rasfirate pe umerii goi,atingandu-i cu varfurile nurii acoperiti de rochia rosie ,intinsa,cu picioarele albe pe frunzele moarte,viseaza,iar si iar!Isi traieste singura visul de copila,iar vantul ii tine locul printului dorit dar negasit!Vantul o mangaie usor,o picatura de apa ii saruta buzele muscate si bradul tanar o distruge!
E tot acolo,dar e plecata!A ramas doar un corp sfarmat ,o mana rupta,un ochi sangerand,o buza sparta,un les din copilul de odata!Dar e inca frumoasa,caci frumusetea ei a plecat sa incante o alta lume ,lasand-o de izbeliste pe aceasta!
Diafana,fecioara paseste peste norii ce devin albi si intalneste.......
Comentarii