de azi, de ieri.

E ciudat sa mai scrii acum. Si e trist sa spun ca e ciudat sa mai scriu. Cand inainte era ciudat sa nu o fac.
22 ani. Si Cioran. Si conexiuni tot mai putine fiindca citesc tot mai putin. Si fiindca oportunitatile nu se mai deschid ca pe vremuri si e nevoie de mult mai multa munca. Fiindca nu mai exista "no strings attached" si fiindca nu mai e libertate. Nu mai e campul Sibiului si berea de dimineata. Si visele si alergatura in miez de noapte. Apa rece de pe ochi de dimineata. A si stii ce mai e ciudat? E ciudat ca te gandesti doar la partea buna si ca iei in considerare doar asta, dar uiti de noptile in aceeasi camera cu ai tai. Uiti ca nu puteai vorbi la telefon noaptea si ca ai fost singura mai toata viata. Si parca si de asta ti-e dor caci ti-ai cultivat masochismul aproape la fel de bine cum ti-ai cultivat egoismul,
Oh si, doamne, ce asteptari ti-ai setat. Si vrei zi de zi tot mai mult. Si nu ai sa primesti. Si nici nu ai sa te mai intorci pe drumuri de munte cu bocanci si geaca de piele. Ce naiba e cu viata asta? Ce naiba e cu viata? De ce e si cum? O dai naibii si cand te gandesti la mamaia si cum a murit. Cum nu mai vorbesti cu tata zi de zi. Cum te-ai rupt ca doar asa stii tu. Cum o sa fie un moment in viata cand va trebui sa te rupi si de ce ai acum. Si ce ai sa faci atunci? Ai sa te trezesti ca esti batrana, mult mai batrana decat esti acum si ca e mai putin drum inainte decat inapoi. Ca nu a fost niciodata.Si te intorci la inceputuri. Ah, te intorci pe pod!  Si apoi visul s-a terminat. Cosmarul. Tot. Tu, mai ales tu.
Lumea asta nu-i facuta s-o intelegi, nu-i facuta sa te inteleaga.

Stii ca inca mai am asta in mine. Toata treaba asta cu scrisul. Inca as mai putea scrie. Mai am si de unde. Dar, stii tu, momentele astea par atat de departe si parca numai e nimic in fata. E trista clipa in care nu prea mai ai spre ce sa privesti in viitor si alegi sa traiesti in trecut. Macar ai amintiri. Si doar 22 ani. Doar...Hah. Aproape ti-a trecut viata cu un singur clipit. Toate noptile nebune, tarzii, toate visele, toate zilele, toate cartile si drumurile lungi. Iti dai seama ca au trecut mai bine de 4 ani de cand nu te mai trezesti la 6 sa prinzi microbuzul spre scoala? De cand nu mai bei moccacino de la aparat dimineata? De cand totul s-a schimbat? Cresti alti ani aici. Si alte amintiri. Dar pan cand?

sâmbătă, 18 martie 2017 la 12:54

0 Comments to "de azi, de ieri."